Rezultate

Pentru primul scenariu de test am pastrat frecventa specificata in profilul EXPO – 6000MHz – si am incercat sa vad cat de mult pot cobori latentele, mentinand in acelasi timp stabilitatea completa (verificata cu Prime95, ruland in modul custom pentru a incarca intreaga capacitate de memorie).

Deoarece nu am reusit sa cobor de la CL26 la CL24, am optat in schimb pentru reducerea tensiunii de alimentare de la 1.45V la 1.40V – adica exact cat avea kitul mentionat anterior, retras intre timp din productie (EOL). Am reusit totusi sa obtin un set de latente semnificativ mai stranse decat cele implicite, rezultatele fiind cu atat mai impresionante cu cat rulam la o tensiune de alimentare VDD = VDDQ = 1.40V.

Dupa cum se poate observa si in captura de mai jos, rezultatul obtinut reprezinta un echilibru excelent intre performanta si stabilitate, fara compromisuri evidente:

• DDR5-6000 26-33-30-40 1.4v

Pentru cel de-al doilea scenariu am setat o frecventa de DDR5-8600, o valoare optima pentru benchmark-uri atunci cand folosim procesoare AMD Ryzen din seriile 7000 si 9000, dar si platforme Intel Alder Lake sau Raptor Lake. In acest caz, accentul a fost pus pe strangerea cat mai agresiva a latentelor, in special CL, urmarind maximizarea performantelor in scenarii sintetice.

Pentru a obtine stabilitatea necesara la un set de latente extrem de strans (32-47-44-50), a fost necesara cresterea tensiunilor de alimentare, dupa cum urmeaza: VDD = 1.75V, VDDQ = 1.60V – valori relativ ridicate, dar perfect justificate tinand cont de setarile DDR5-8600 CL32 utilizate, precum si de scalarea excelenta a IC-urilor Hynix A-die odata cu cresterea voltajului.

Este important de mentionat ca acesta este un scenariu dedicat benchmarking-ului – perfect stabil in conditiile mentionate, dar care necesita racire activa a modulelor de memorie. Prin urmare, nu recomandam utilizarea acestor setari in regim 24/7.

• DDR5-8600 32-47-44-50 1.75v VDD / 1.6v VDDQ

Pentru cel de-al treilea scenariu am vrut sa vad pana unde pot urca frecventa, avansand pas cu pas din divizor in divizor, fara a compromite stabilitatea sistemului. Cea mai ridicata frecventa la care am obtinut stabilitate deplina a fost DDR5-10000, cu un set de latente excelent – raportat, desigur, la un kit de 32GB ruland la aceasta frecventa: 40-55-53-50.

Pentru a obtine stabilitatea dorita la aceste setari a fost necesara cresterea tensiunii de alimentare la 1.60V (VDD = VDDQ), o valoare rezonabila avand in vedere frecventa atinsa si capacitatea kitului testat.

• DDR5-10000 40-53-50-50 1.6v

In cazul in care nu ne intereseaza stabilitatea completa, dar dorim sa folosim aceste memorii in scenarii de benchmarking, putem atinge fara probleme un maxim de DDR5-10200 – cel mai probabil limita IMC-ului procesorului folosit!

Totusi, daca nu am mai putut urca in frecventa, am decis sa experimentez putin cu latentele. Astfel, am setat VDD = 1.75V si VDDQ = 1.60V, tensiuni de alimentare care mi-au permis aplicarea unui set de latente foarte interesant: 38-55-52-55.

De remarcat faptul ca am obtinut stabilitate in PYPrime 2.0, ruland calculul 32B cu prioritate Realtime – un test renumit pentru stresul sustinut aplicat subsistemului de memorie.

• DDR5-10200 38-55-52-55 1.75v / 1.60v