In vara lui 2004, cei de la Intel introduceau pe piata un nou socket, cu o constructie inovatoare. Astfel, fata de vechea impachetare tip PGA (Pin Grid Array) pinii erau mutati de pe procesor pe placa de baza, ceea ce permitea imbunatatirea calitatii sistemului de alimentare al procesorului, datorita cresterii densitatii pinilor per centimetru patrat si implicit a cresterii numarului de contacte electrice. Primul avantaj al acestui nou socket s-a materializat prin obtinerea unui Front Side Bus superior vechiului socket 478, precum si prin obtinerea unor frecvente de functionare mai mari pentru procesoarele compatibile. Alte avantaje constau in reducerea riscului indoirii pinilor procesorului in timpul manipularii acestuia, precum si folosirea unui sistem de retentie foarte performant. LGA 775 (Socket T) implementa tehnologia Land Grid Array, un tip de impachetare a circuitelor care, desi era prezent pe piata inca din 1996 prin procesoare de genul MIPS R10000 si HP PA-8000, s-a impus cu adevarat doar in momentul in care a fost adoptat de catre Intel pentru a fi folosit pe platformele sale desktop si, un an mai tarziu, in cazul serverelor prin introducerea socket-ului LGA 771.

De-a lungul existentei sale, LGA 775 a gazduit procesoarele Pentium 4 cu nucleu Gallatin (130nm), Prescott (90nm) si Cedar Mill (65nm), Pentium D cu nucleu Smithfield (90nm), Presler (65nm), si intreaga generatie Core (inclusiv modelele brand-uite Pentium Dual Core), cu ale sale nuclee Conroe (65nm), Allendale (64nm) si Wolfdale (45nm), precum si Quad Core-urile bazate pe arhitectura Core, si anume Kenstfield (65nm) si Yorkfield (45nm). Iata deci un socket pe care au putut fi utlizate de la procesoare fabricate in procesul tehnologic de 130nm, pana la “ultimele realizari ale stiintei”, puternicele Yorkfield si Wolfdale pe 45nm. Este socket-ul care a vazut atat procesoare single core, dual-core cat si quad-core. Trebuie sa recunoastem, avem de-a face cu un socket foarte longeviv, o bucata foarte importanta din istoria Intel fiind scrisa de catre procesoare destinate acestui socket. Ei bine…..4 ani au trecut de la lansarea acestuia, si iata ca a venit si momentul sa ne despartim si de batranul LGA 775 si sa intampinam noile tehnologii ce urmeaza sa fie lansate la mijlocul lunii Noiembrie, si anume Intel Core i7 care, printre numeroasele schimbari pe care le aduce, vine si cu un nou socket, si anume LGA 1366. Asa ca, se cuvine sa cinstim batranul LGA 775 prin testarea a ceea ce probabil ca va ramane cunoscuta in istorie drept cea mai performanta placa de baza care a folosit acest nucleu, si anume Asus Rampage Extreme.

Un alt concept de care ne vom desparti in curand este magistrala care asigura transportul datelor intre procesor si nortbridge, cunoscuta mai bine sub denumirea de Front Side Bus (FSB). Impactul pe care FSB-ul il are in acest moment asupra performantelor sistemului este urias, frecventa procesorului fiind obtinuta prin inmultirea acestuia cu un factor de multiplicare, multiplicatorul procesorului. Modificarea FSB-ului sau a multiplicatorului permit modificarea frecventei de functionare a procesorului. In cadrul aceleiasi generatii de procesoare gasim mai multe familii de procesoare, diferentiate intre ele prin cantitatea de memorie cache, Front Side Bus, precum si prin instructiunile disponibile. In ultimii ani, in cadrul unei familii de procesoare, diferentierea intre modele are la baza un singur criteriu, si anume frecventa de functionare. Aceasta diferentiere se face prin limitarea valorilor maxime ale multiplicatorului. Spre exemplu, singura diferenta intre un E8200 si un E8500 este data de multiplicator. Acesta poate lua maxim valoarea 8 in cazul primului si 9.5 in cazul celui de-al doilea. Din acest motiv, diferenta de pret dintre cele doua este una considerabila, desi pastila de silicu in sine este aceeasi. Ei bine, acest lucru poate fi foarte usor rezolvat cu ajutorul overclocking-ului, prin ajustarea valorii FSB-ului pentru E8200 putem ajunge la aceeasi frecventa cu E8500. Acesta este unul dintre principiile de baza ale overclocking-ului, supratactarea unei componente pentru a obtine o performanta cat mai apropiata de cea a modelului mult mai scump. Cu toate acestea, overclocking-ul s-a dezvoltat dincolo de acest principiu, existand si categoria celor care isi doresc performanta maxima indiferent de pret. Acestia vor impinge la maxim cea mai performanta componenta existenta pe piata, pentru a obtine performante care nu au mai fost obtinute pana in acel moment. Ei bine, daca analizam putin situatia ultimelor doua generatii de procesoare Intel (Conroe/Kentsfield si Wolfdale/Yorkfield), vom observa cateva lucruri foarte interesante legate de potentialul de overclocking. Inca de pe vremea primelor procesoare Intel pe 65nm (Cedar Mill)s-a putut observa ca limita maxima la care poate fi overclockat un procesor depinde de o serie de factori bine definiti. Primul factor este racirea. Prin cresterea voltajului aplicat asupra unui procesor, vom putea creste si frecventa sa dincolo de specificatiile producatorului. Pana la un punct, unde temperatura de lucru va creste atat de mult incat cresterea frecventei nu va mai fi posibila. Prin imbunatatirea racirii, vom putea obtine frecvente mai mari pentru acelasi voltaj, si mai mult decat atat, vom putea creste voltajul si mai mult, pentru a obtine o frecventa si mai mare. Ei bine, entuziastii au pus la punct sisteme de racire capabile sa mentina o temperatura foarte apropiata de -196 oC, prin folosirea azotului lichid pentru a raci procesorul. Acest pas fiind facut, evident ca procesoarele nu se pot overclocka la nesfarsit, pentru ca intervin alte limitari. Pe de o parte FSB-ul maxim de care sunt capabile placile de baza, pe de alta parte multiplicatorul permis de Intel. Totusi, factorii de multiplicare disponibili pentru procesoarele Intel fabricat in litografie de 65nm au permis in cazul fiecarei generatii atingerea limitei fizice a procesorului, macar in cazul celor mai scumpe modele, dotate cu multiplicatori mari. Astfel, in cazul procesoarelor Pentium 4 pe 65nm (Cedar Mill / Presler), modelele de varf permiteau folosirea unui multiplicator destul de mare, astfel incat nu FSB-ul reprezenta limita cea mai importanta. Prin folosirea racirii cu azot lichid, aceste procesoare au putut fi impinse pana la limita efectiva a chip-ului, cea mai mare frecventa atinsa situandu-se putin pe 8GHz. A venit apoi era Core 2 Duo si, din nou, modelele de varf (E6700 si X6800) permiteau folosirea unui multiplicator destul de mare (10 in cazul E6700, deblocat in cazul lui X6800) incat, prin folosirea racirii potrivite, sa poata atinge limita efectiva a procesului de fabricatie. Si iata ca Intel a schimbat procesul de fabricatie si in Ianuarie 2008 au aparut pe piata Wolfdale, pe 45nm, avand un potential enorm de overclocking. Datorita existentei pe piata in paralel cu mult mai costisitoarele quad-core-uri pe 45nm cu multiplicator deblocat (QX9650), a caror limita fizica se afla undeva peste valoarea de 6GHz, Intel nu a mai scos pe piata si un model dual-core cu multiplicator deblocat. Mai mult decat atat, in prima etapa multiplicatorul maxim disponibil pe modelul de top E8500 era de numai 9.5. Ei bine, din acest moment extraordinar de overclockabilele duale-core-uri bazate pe nucleu Wolfdale, chiar si modelul de varf, nu au mai putut atinge limita maxima de frecventa permisa de procesul de fabricatie, datorita unui factor independent, si anume FSB-ul de care placile de baza sunt capabile. Mai mult decat atat, chipset-urile disponibile in momentul in care aceste procesoare au fost lansate pe piata, aveau dificultati in a atinge impreuna cu noile procesoare valori ale FSB-ului care nu puneau probleme in cazul procesoarelor pe 65nm. Paradoxal, singura implementare care a putut oferi overclockerilor FSB-ul suficient pentru a impinge Wolfdale-urile cat mai aproape de maxim, era o implementare a unui chipset mai vechi de la Asus, dar nu intamplator, placa de baza pe care a fost obtinut si recordul absolut de frecventa, cu P4 Cedar Mill (8100MHz) si anume Asus Commando. Aceasta folosea chipsetul i965 si exemplarele bune erau capabile de 640-650MHz FSB. Cu toate acestea, limita tehnologiei inca nu parea a fi atinsa, FSB-ul si multiplicatorul reprezentand inca o limitare. Asa ca, doua chipset-uri au fost lansate pe piata, testate special pentru a permite folosirea unui FSB ridicat pentru Wolfdale si Yorkfield. P45 si X48 au fost lansate cu fast, fiecare beneficiind de o sumedenie de implementari, mai mult sau mai putin faimoase. Daca in cazul P45 Biostar-ul I45 ramane regina incontestabila, doar luni mai tarziu fiind disponibil modelul de la DFI capabil sa ofere un FSB asemanator si de-abia in aceasta luna fiind lansat de catre Gigabyte un alt model concurent, in cazul X48 lucrurile au fost putin mai interesante. Primul model important lansat pentru overclcokeri a fost Foxconn BlackOPS care, desi permite un FSB foarte bun pentru procesoarele quad-core, are probleme in a oferi FSB-ul necesar Wolfdale-urilor. Apoi, Asus a lansat pe piata Asus P5E3 Premium, o placa extraordinara, capabila sa ofere un FSB impresionant pentru Wolfdale-uri, precum si valori inimaginabile pentru frecventa memoriilor. Credeam ca piata s-a linisitit si avem cei doi competitori majori bazati pe X48, care oricum ofereau posibilitati destul de impresionante. Mai mult decat atat, Intel a lansat in August noua revizie de Wolfdale, E0, si un nou varf de gama, E8600, care aducea un multiplicator 10x si noi posibilitati de overclocking. Ei bine…acum ma gandesc la parerea pe care o aveam in acel moment si zambesc. Aveam de a face cu un nou procesor care aducea cu sine posibilitati nebanuite, FSB-ul de care Biostar I45 era capabil permitea in sfarsit apropierea de limita procesoarelor pe 45nm, P5E3 Premium oferea o solutie stabila si potenta bazata pe X48 si DDR3, lucrurile aratau destul de bine. Cu toate acestea, se pare ca Asus nu au vrut sa treaca la LGA 1366 fara sa lase in urma ceva anume…ceva care a venit ca o surpriza foarte placuta pentru toti overclockerii din intreaga lume. Cea mai buna placa construita vreodata pentru LGA 775. In putine cuvinte, asa s-ar rezuma descrierea modelului Rampage Extreme. Apogeu al bling-bling-ului, una dintre cele mai scumpe placi de baza construite vreodata, si totusi…..indiscutabil cea mai buna placa de baza pe LGA 775 construita vreodata…. De ce? Ei bine, poate topurile HWBot si recordurile mondiale ar putea vorbi mai bine decat mine, si poate eu nu voi putea gasi cuvintele cele mai potrivite. Dar mai jos, cu siguranta voi incerca sa va explic.

Specificatii

Pentru specificatiile complete am apelat la site-ul producatorului.

Ambalaj, accesorii

Placa incoroneaza seria Republic of Gamers, prin urmare ambalajul este cel binecunoscut, folosit pentru aceasta serie. Avem de-a face cu o cutie de dimensiuni considerabile, in care putem gasi doua cutii separate. Intr-una dintre ele gasim placa de baza, precum si placa de sunet externa SupremeFX X-Fi. Cutia cu accesorii este umpluta pana la refuz. Gasim aici accesoriile normale oricarei placi de baza, cum ar fi cablurile SATA, cablurile de alimentare Molex/Sata, cablurile IDE si Floppy, Q-Connector Kit-ul de la Asus, care faciliteaza conectarea placii de baza la carcasa (butoane on/off, porturi audio, Front USB, etc), un bracket cu porturi USB si Firewire, un Quick Starter Guide precum si manualul placii de baza. I/O shield-ul acestei placi de baza nu este unul normal, acesta fiind electroluminescent, avand inscriptii iluminate pentru fiecare port in parte. Odata trecute in revista accesorile normale, ne putem indrepta atentia catre accesoriile specifice seriei ROG. Astfel, placa de baza vine cu 3 senzori de temperatura care pot fi pozitionati oriunde in carcasa. Acestia se conecteaza la placa de baza si temperatura poate fi citita apoi in BIOS sau cu ajutorul unui software dedicat. Tot in cutia cu accesorii gasim doua radiatoare suplimentare pentru Northbridge si mosfeti, fiecare incorporand un heat-pipe de cupru si fin-uri de aluminiu. Radiatorul pentru Northbridge poate inlocui Fusion Block-ul (water block-ul montat pe NB din fabrica). Radiatorul pentru mosfeti poate inlocui radiatorul mai mic montat acolo din fabrica, daca este nevoie. Pentru Fusion Block, avem incluse in pachet fitting-urile necesare precum si instructiunile de asamblare. Un alt accesoriu interesant este LCD Poster-ul, care are de aceasta data o functionalitate mai mare decat in cazul lui Maximus de exemplu, pe el putand fi vizualizate in timp real date despre valorile diferitelor voltaje, sau despre temperaturile din sistem. Ultimul accesoriu pe lista celor neobisnuite in cutia placilor de baza normale este DIY Block, in esenta un bloc din care putem desprinde 9 picioruse de cauciuc ce pot fi dispuse direct sub blaca de baza, inlaturand astfel nevoia unei mese de test. Adevarul este ca placa vine cu un bundle foarte bogat, din punctul meu de vedere singurele accesorii pe care mi-as mai fi dorit sa le vad incluse fiind un tub pentru azot lichid pentru NB si izolatie pentru socket (in fond, vorbim despre o placa destinata overclockerilor).

Bios

BIOS-ul este una dintre cele mai importante componente ale unei placi de baza, mai ales atunci cand vorbim despre o placa destinata overclockerilor. Asus au si experienta, dar si resursele necesare, pentru a dezvolta bios-uri bine puse la punct, care sa permita utilizatorului sa exploateze la maxim posibilitatile placii de baza. In cazul de fata, este impropriu sa vorbim despre un singur bios, deoarece Rampage Extreme are doua bios-uri. Nu, nu este vorba despre dual bios, un al doilea chip doar in scopuri de back-up. Este vorba efectiv de doua bios-uri, pe doua chip-uri diferite. Noutatea consta in faptul ca putem selecta din jumperii de pe placa de baza ce bios vrem sa folosim, si faptul ca putem avea doua versiuni diferite de bios in acelasi timp. Practic, pe unul dintre chip-uri putem avea o versiune de bios (eu am folosit 0501 pentru teste) si pe celalalt chip putem avea o alta versiune (am lasat 0206, versiunea initiala de bios). Putem flash-ui un bios dupa celalalt, sau putem sa folosim ce bios dorim mutand un simplu jumper pe placa de baza.

Odata intrati in bios constatam inca odata ca Asus nu au uitat care este scopul acestei placi. Astfel, primul ecran disponibil in bios este chiar Extreme Tweaker, meniul in care se intampla toata “actiunea”. AI Overclock Tuner ne permite sa selectam modul in care vom lucra. “Manual” este modul care ne intereseaza cel mai mult, modul in care utilizatorul are controlul total asupra tuturor setarilor. “Auto” este modul implicit de lucru al oricarei placi de baza, XMP configureaza automat restul setarilor in pentru a permite frecventa inscrisa in profilul omonim al memoriilor, iar CPU Level UP si Memory Level UP permit overclocking-ul automat, in functie de componenta a carei frecventa vrem sa o sporim in principal (CPU sau RAM).

Denumirile diverselor setari sunt foarte intuitive si usor de accesat. Astfel, tot din meniul Extreme Tweaker putem modifica FSB-ul (FSB Frecquency), multiplicatorul (CPU Ratio Setting), putem activa si dezactiva diferite functii ale procesorului, putem modifica Strap-ul (FSB Strap to North Bridge), frecventa PCI-Express, frecventa memoriei RAM (alegand dintre mai multe frecvente disponibile pentru fiecare strap selectat, alegem practic divizorul FSB:DRAM). Urmeaza, chiar in cadrul aceluiasi meniu, setarile care ne permit schimbarea latentelor memoriei. Rampage Extreme ofera controlul asupra unui numar insemnat de latente si sublatente, ca orice placa pentru overclocking care se respecta. Performance Level-ul il regasim sub denumirea Transaction Booster. La capitolul setari avansate, gasim CPU Clock Skew, NB Clock Skew si DRAM Skew. Aceste setari, prezente numai in bios-ul placilor dedicate special overclockerilor, permit ajustarea formei undei semnalului de tact, pentru a preveni deformarea acesteia la frecvente mult peste cele specificate, si pentru a permite obtinerea unor frecvente cat mai mari de lucru pentru FSB, CPU si RAM.

Tot in acest meniu gasim si optiunea EPU II Phase Control, care permite activarea sau dezactivarea acestei functii. EPU este o tehnologie proprietara Asus, menita reducerii consumului de energie electrica. Prin inchiderea unora dintre fazele sistemului de alimentare al procesorului atunci cand acesta nu este incarcat, se poate reduce substantial consumul sistemului. Totusi, atunci cand suntem in mijlocul unei sesiuni de overclocking, vom dori sa avem toate fazele disponibile si vom dezactiva aceasta optiune.

Urmeaza, tot in cadrul foarte stufosului meniu Extreme Tweaker, controlul voltajelor. Voltajul procesorului poate lua valori cuprinse intre 0.85v si 2.5v, adica suficient atat pentru cel mai maniac silent pc fan, cat si pentru cel mai extrem overclocker. Pasii in care se efectueaza schimbarea sunt foarte fini, putem schimba voltajul in pasi de 0.00625v. Loadline Calibration este o alta functie introdusa de Asus. Practic, prin activarea acestei functii de inlatura complet vdrop-ul. Personal prefer sa folosesc aceasta functie numai atunci cand fac teste, in utilizarea zilnica sunt de parere ca vdrop-ul are un rost, deci dezactivez Loadline calibration. vPLL-ul poate fi setat intre 1.511 si 3.008, in pasi de 0.013v. Apreciez finetea pasilor, precum si plaja larga disponibila, dar as fi simtit nevoia si a unor trepte sub valoarea standard (1.5). Uneori, pentru 45nm, putem avea surprize placute folosind acest tip de valori in cazul PLL-ului. FSB Termination Voltage poate fi setat intre 1.206 si 2.001, in pasi de 0.013v. In cazul primei revizii a procesoarelor fabricate in proces de 45nm, poate fi necesara folosirea unei valori de 1.5-1.6v. In cazul reviziei E0 totusi, am obtinut cele mai bune rezultate lucrand in plaja 1.34-1.40v. vNB poate fi setat intre 1.259 si 2.213v, in pasi de 0.013v. Exemplarul pe care l-am testat eu se comporta cel mai bine pentru valori cuprinse intre 1.6 si 1.75, evident, numai pentru a impinge FSB-ul sau memoria la extrem. vDDR-ul poate lua valori cuprinse intre 1.511 si 2.809v, in aceeasi pasi de 0.013v. Din nou, avem la dispozitie atat plaja necesara de voltaj cat si pasi destul de fini. Ultimele voltaje pe care le putem modifica din cadrul meniului Extreme Tweaker sunt South Bridge 1.5 Voltage, care poate lua valori intre 1.511 si 2.054v, si South Bridge 1.05 Voltage, care poate fi setat intre 1.060 si 1.961v. Ce as mai putea adauga despre Extreme Tweaker? Evident, puzderia de setari pentru GTL-uri , omniprezente de la P35 incoace.

Dupa cum puteti vedea, intr-un singur meniu, putem sa setam cam tot ce ne-am putea dori legat de overclocking. Setarile sunt intuitive si usor accesibile, dar personal as fi preferat un submeniu separat pentru latente, pentru a nu mai pierde timp trecand printre aceastea atunci cand vreau sa ajung la voltaje. In rest, am fost foarte multumit de multitudinea de setari precum si de finetea pasilor in care poti modifica voltajul.

Nu o sa analizam fiecare meniu in parte, pentru ca evident avem de-a face si cu setari pe care le putem gasi pe majoritatea placilor de baza. As mai mentiona totusi modul in care este organizat meniul Hardware Monitor, structura in 4 submeniuri diferite (Voltage Monitor, Temperature Monitor, Fan Speed Monitor si Fan Speed Control). In acest fel putem foarte rapid sa alegem sa vedem numai ceea ce ne intereseaza, fara a trebui sa cautam voltajele printre setarile fan-urilor atunci cand overclockam sub azot de exemplu. Setari specifice seriei ROG sau acestei placi de baza in particular putem gasi si in submeniurile meniului Advanced. In cadrul LCD Poster and LED control putem alege informatiile care vor fi afisate pe LCD Poster. Desigur, putem folosi si butoanele TweakIT pentru a face acelasi lucru, dar despre asta vom vorbi putin mai tarziu. Tot in cadul meniului Advanced putem gasi submeniul Other Configuration, de unde putem alege in ce mod se va efectua recuperarea in cazul in care avem de-a face cu o corupere de bios. Putem alege sa recuperam bios-ul direct dintr-un fisier, sa sa il rescriem folosind cel de-al doilea bios. Pentru aceasta vom folosi Bios Flashback din cadrul meniului Tools, care ne permite sa alegem bios-ul sursa si bios-ul destinatie. Tot in meniul Tools gasim functia Asus OC Profile, cu ajutorul careia putem salva sau incarca diferite configuratii ale setrilor din bios. Aici as semnala un alt minus, as fi preferat sa avem la dispozitie un numar mai mare de profile disponibile (placa permite salvarea a doua profile). Macar 5 profile disponibile ar fi fost cu siguranta binevenite.

Rampage Extreme reuseste sa impresioneze placut si la capitolul BIOS, beneficiind de un bios bine structura si foarte eficient. Personal, consider ca este o placere sa lucrezi cu acest bios. Mi-as fi dorit un meniu separat pentru latente si posibilitatea de a salva mai multe profile. Pe de alta parte, avem de-a face cu un bios foarte bine pus la punct, cu putine minusuri dar multe avantaje.

Layout

Ei bine, reactiile celor care vad placa pentru prima oara sunt cu siguranta impartite. Placa are un aspect foarte placut, cu o tema coloristica atent studiata si cu un heatsink, sau mai bine zis ansamblu de heatsink-uri, absolut impresionant. Layout-ul este destul de incarcat, in parte datorita heatsink-ului masiv, in parte datorita numarului de componente din jurul socket-ului. Daca ne uitam si la insertiile rosii de pe heatsink-urile dispuse pe mosfeti si pe southbrige, si remarcam faptul ca ne putem trece numele pe heatsink-ul dispus pe southbridge, precum si sigla ROG luminata dispusa pe heatsink langa northbridge…..putem avea senzatia ca Asus au exagerat cu bling-bling-ul, adica incearca sa ne ia ochii cu elemente putin importante in functionarea placii de baza. intr-adevar, dimensiunile heatsink-ului pot parea exagerate, precum si numarul componentelor care alcatuiesc etajele de alimentare ale procesorului, northbridge-ului si memoriilor. Fanii unei solutii contructive curate, clasice, cu siguranta nu vor aprecia acest lucru. Totusi, la o analiza mai atenta, incepem sa descoperim ca orice detaliu are un sens si ca solutiile implementate de Asus au un scop bine definit. Evident, logo-ul ROG sau faptul ca ne putem trece numele pe southbridge cu siguranta nu vor imbunatati performanta platformei, insa restul elementelor despre care am vorbi mai sus merita analizate mai atent.

Astfel, primul lucru pe care il remarcam este sistemul de racire. Avem de-a face cu un heatsink elaborat, alcatuit din mai multe heatpipe-uri din cupru si radiatoare din aluminiu. Practic, heatsink-ul principal acopera southbridge-ul, northbridge-ul, precum si mosfetii din jurul socket-ului. Pe langa acesta, mai gasim un heatsink mic dispus peste sistemul de alimentare al memoriilor. Cuvintele care ne vin in minte atunci cand analizam racirea acestei placi de baza sunt performanta si modularitate. Dupa cum se poate observa din poze, heatsink-ul este alcatuit din 3 suprafete din cupru (southbridge, northbridge, alimentarea northbridge-ului) si 3 heatpipe-uri din cupru. Peste talpa din cupru dispusa pe southbridge se afla dispus un radiator din aluminiu cu un profil foarte jos, pentru a permite instalarea placilor video deasupra lui. Peste talpa din cupru dispusa pe northbridge, se afla instalat Fusion Block-ul, waterblock-ul care echipeaza placa din fabrica. Acesta este construit din cupru, si asa cum am vazut mai sus, vine cu toate accesoriile necesare conectarii la un sistem de racire pe apa. Totusi, in cazul in care nu dorim sa folosim aceasta metoda pentru a raci northbridge-ul, putem folosi heatsink-ul inclus in pachet, care se monteaza in locul Fusion Block-ului. Pe acesta, daca este nevoie, poate fi montat fan-ul optional inclus in pachet. Evident, in loc sa folosim Fusion Block-ul sau heatsink-ul din pachet, putem folosi un tub pentru a raci northbridge-ul cu azot, insa trebuie sa tinem cont ca temperatura foarte scazuta se va propaga prin intreg heatsink-ul, fiind nevoie de izolatie pe placa de baza pe intregul traseu al acestuia. De asemenea, exista riscul ca mosfetii sa inghete datorita acestui fapt.

Mosfetii sunt raciti folosind doua radiatoare din aluminiu prin care trece un heatpipe din cupru. Unul dintre heatsink-uri poate fi demontat si in locul sau, daca este nevoie, putem monta cel de-al doilea heatsink inclus in pachet. Acesta foloseste un heatpipe din cupru si lamele de aluminiu, avand o suprafata de disipare considerabil mai mare decat cea a heatsink-ului dispus pe placa de baza. Atentie insa, nu toate cooler-ele de procesor vor permite montarea acestui heatsink optional. Tot la capitolul racire amintim si heatsink-ul de aluminiu de pe etajul de alimentare al memoriilor.

Ce mi-a placut foarte mult la sistemul de racire prezent pe aceasta placa de baza a fost sistemul de prindere. Toate radiatoarele sunt prinse in suruburi si din cate am descoperit eu in momentul in care le-am demontat, acestea sunt stranse destul de bine. Intr-adevar, contactul intre sistemul de racire si componentele racite este foarte bun. Radiatoarele care racesc etajul de alimentare al procesorului fac contact perfect cu fiecare mosfet in parte si cum acestia sunt destul de multi si sunt destul de mici, acest fapt reprezinta o performanta notabila. De asemenea, contactul cu NB-ul si SB-ul este destul de bun insa, asa cum observam si din poze, poate fi imbunatatit. Personal, am sters pasta care vine aplicata din fabrica si am pus putin mai mult AS5. In acest fel am obtinut un contact uniform si pentru NB si SB. Oricum, dupa parerea mea, in zona NB-ului s-ar impune prezenta unui surub in plus, pentru a asigura cu contact si mai ferm.

Ok, acum ca am studiat putin acest sistem de racire elaborat, mare si greu, haideti sa aruncam o privire sub el si sa vedem ce anume necesita atata racire. Prima zona pe care o observam este, evident, etajul de alimentare al procesorului. Desi cei de la Asus afirma ca avem de-a face cu un sistem de alimentare al procesorului in 16 faze, adevarul este putin diferit. Avem de-a face cu 16 etaje de comutatie si 16 etaje driver, dar practic avem cate 4 etaje per faza, in 4 faze, pentru un total de 16 etaje. In acest fel se obtine o incarcare mai mica pe etaj si o distributie a puterii mai buna fata de un circuit clasic cu un etaj per faza. Totusi, acest tip de circuit necesita un etaj LC de filtrare mult mai performant decat un circuit clasic cu 16 faze. Ei bine, cei de la Asus au rezolvat problema foarte elegant, renuntand la o parte din condensatorii solizi clasici pe care ii putem gasi in jurul socket-ului, folosind pe partea din spate a placii de baza, chiar sub socket, un condensator electrolitic ML, cu capacitati mult mai bune de filtrare. Acest tip de condensator este mult mai scump decat cei folositi in mod uzual, si plasarea sa aproape de componenta alimentata este mult mai dificila datorita formei sale, dar si foarte necesara. Cu toate acestea, pe Rampage Extreme vom descoperi nu mai putin de 3 condensatori de acest tip, cate unul pentru fiecare sistem de alimentare important de pe placa de baza. Astfel, nu numai sistemul de alimentare al procesorului si ai sai 32 de mosfeti necesita racire si filtrare corespunzatoare, dar si etajul de aimentare pentru northbridge si respectiv RAM. Alimentarea northbridge-ului se realizeaza in 3 faze, circuitul folosind 3 mosfeti si o bobina per faza, precum si un condensator Fujistu pentru filtrare, similar celui prezent pe spatele socket-ului. De asemenea, regasim principiul constructiv si in cazul alimentarii memoriei RAM, care se realizeaza in 2 faze, care folosesc 4 mosfeti si o bobina per faza, iar pentru filtrare, evident, acelasi Fujitsu folosit si pentru RAM si CPU. Dupa cum putem vedea, cei de la Asus nu au facut nici un compromis legat de alimentarea componentelor, iar acest lucru se vede atat in performantele placii de baza cat si in pretul sau.

Tot in zona socket-ului putem gasi chip-ul EPU, responsabil cu functia omonima, al carei scop este reducerea consumului de energie al sistemului. Aceasta functie poate fi dezactivata din bios.

Sloturile de expansiune sunt dispuse oarecum simetric, avem de-a face cu 2 sloturi PCI-Express 16x, 3 sloturi PCI-Express 1x (dintre care primul este rezrevat placii de sunet SupremeFX X-FI) si doua sloturi PCI. Modul in care sunt dispuse sloturile este bine gandint insa, in momentul in care realizam o configuratie Crossfire zona devine destul de … aglomerata, astfel incat in afara de cele doua placi video si de placa de sunet nu este posibila folosirea celorlalte sloturi. Evident, putem inghesui o placa pe un slot PCI, dar vom afecta fluxul de aer a placii video.

In zona sloturilor PCI gasim chip-ul VIA 6308P care se ocupa de conexiunea Firewire, precum si controller-ul Super I/O Winbond W83667HG-A. In extremitatea inferioara a placii de baza se afla butoanele sistemului TweakIt, cu ajutorul carora putem accesa direct o serie intreaga de informatii pe LCD Poster si putem modifica voltajele pentru cele mai importante componente din sistem fara a fi nevoie sa intram in bios. Acest sistem inovator de control este foarte util overclockerilor si nu pot decat sa salut o asemenea initiativa si sa sper ca o vom vedea implementata si dezvolatat in continuare si pe alte placi de baza (deja am vazut ceva interesant pe Rampage 2 Extreme).

In dreptul heatsink-ului de pe southbridge gasim cele doua chip-uri de bios precum si cele doua chip-uri iROG, care fac parte din sistemul de management al functiilor implementate pe aceasta placa de baza. Putin mai in dreapta, putem observa controller-ul Silicon Image sil5723CNU, responsabil pentru ultimele doua port-uri SATA, care suporta functia Asus Speeding HDD, precum si pentru implementarea functiei RAID. In total placa dispune de 8 porturi SATA si un conector IDE dispus langa acestea.

Am lasat la sfarsit back-panel-ul, pe care putem gasi 6 porturi USB 2.0, doua conexiuni Ethernet, un port FireWire, un port eSATA, un port PS2 dar si cel de-al doilea buton Clear CMOS prezent pe placa, destinat resetarii bios-ului atunci cand placa este inchisa in carcasa. Conexiunile audio sunt dispuse pe placa dedicata, Supreme FX, care foloseste codec-ul ADI AD2000B pentru a reda sunetul pe 8 canale. In afara de conexiunile standard, avem la dispozitie si o conexiune de tip coaxial precum si o conexiune optica S/PDIF.

Personal am apreciat calitatea componentelor folosite in constructia placii de baza, precum si dispunerea inteligenta a acestora. Sincer sa fiu nu am mai vazut pana acum condensatori ML pe o placa de baza destinata segmentului desktop, deci putem spune ca cei de la Asus si-au dat toata silinta atunci cand au creat aceasta placa de baza. Racirea este eficienta, dar nu incomodeaza montarea heatsink-urilor nici folosirea in regim de overclocking extrem, etajele de alimentare destinate componentelor cheie sunt realizate fara compromisuri, sloturile RAM, porturile de expasiune sau porturile SATA sunt bine dispuse pe placa, fiind usor accesibile, iar sistemul TweakIt este o inovatie de mult asteptata de catre overclockeri. Putem spune ca avem de-a face cu un lay-out deosebit, ce se ridica la inaltimea asteptarilor. Desigur, exista si un dezavantaj al abundentei de componente de calitate si acesta este, evident, pretul.

Overclocking

Ei bine, iata ca ajungem si la partea cu adevarat importanta. Rampage Extreme este o placa de baza destinata in principal overclockerilor si include o multime de functii in acest sens asa ca, evident, acesta este regimul de functionare in care am testat-o, atat pe aer cat si in conditii extreme de lucru. Aspectele care ne-au interesat cel mai mult au fost FSB-ul maxim atins, functionarea in regim de stabilitate in conditiile unui FSB cat mai ridicat, modul in care placa se comporta atat pe aer cat si pe azot, dar si modul in care overclockeaza memoriile.

Platforma de teste – Aer

Intel Core 2 Duo E8600
Cooler Master Hyper Z600

2×1GB Mushkin Ascent DDR3-1600 – Micron D9JNM
2×1GB Kingston HyperX DDR3-2000 – Micron D9GTS

ATi Radeon 4870X2 800/1000
Seagate 7200.10 250GB
Antec True Power Quattro 1000W

FSB maxim atins - 645MHz

FSB maxim stabil - 620MHz

FSB

Rampage Extreme se comporta foarte bine din punct de vedere al FSB-ului atins. Mai mult decat atat, comportamentul este diferit fata de placile cu P45, unde FSB-ul maxim atins este mult mai sus decat FSB-ul maxim stabil. X48 are un comportament diametral opus, placa fiind stabila aproape de FSB-ul maxim atins. Astfel, pierdem din factorul spectacol (nu am obtinut 650MHz FSB pe aer de exemplu) dar castigam la capitolul utilitate, un avantaj major al implementarilor de calitate a chipset-ului X48.

Benchmark-uri 3D

Am rulat 3DMark2003, 3Dmark2005, 3Dmark2006 si 3DMark Vantage folosind urmatoarele setari:

CPU – 600MHz x 7.5 = 4500MHz

RAM – 1800 7-7-7-18

GPU 800MHz

GDDR 1000MHz

3DMark2003-86106

3DMark2005-31301

3DMark2006- 21928

3DMark Vantage Performance – 13310

Platforma de teste – LN2

Intel Core 2 Duo E8600 @ 6GHz 1.95v -125oC

2×1GB Mushkin Ascent DDR3-1600 – Micron D9JNM

ATi Radeon 4870X2 800/1000
Seagate 7200.10 250GB
Antec True Power Quattro 1000W

FSB maxim atins – 650MHz

SuperPi 1M – 6200MHz

Benchmark-uri 3D

Am rulat 3DMark2003, 3Dmark2005, 3Dmark2006 si 3DMark Vantage folosind urmatoarele setari:

CPU – 600MHz x 10 = 6000MHz

RAM – 1800 7-7-7-18

GPU 800MHz

GDDR 1000MHz

3DMark2003-90967

3DMark2005-39380

3DMark2006- 26355

3DMark Vantage Performance – 14895

Dupa cum putem vedea, Rampage Extreme permite folosirea unor setari al caror rezultat final se concretizeaza intr-o performanta deosebita. Cu pretul unor voltaje crescute pentru northbridge si procesor putem chiar sa folosim platforma in conditii de utilizare zilnica cu 600MHz setati pentru FSB si 7.5 multiplicator, ceea ce are ca rezultat obtinerea unor performante foarte bune, asa cum se poate observa si din rezultatele obtinute pe aer. Mai mult decat atat, 620FSB stabil in Intel Burn Test reprezinta o performanta absolut iesita din comun. Odata ce ne obisnuim cu comportamentul placii pe aer, nu ne mai mira rezultatele bune obtinute sub azot. Astfel, datorita racirii procesorului cu azot lichid, acesta poate functiona la 6100MHz pentru a rula benchmark-uri 3D. Am folosit aceasta setare numai pentru a rula 3Dmark2005, iar in restul benchmark-urilor am folosit exact aceleasi setari ca si pe aer, singurele diferente fiind multiplicatorul si evident voltajele folosite. In acest fel putem observa si sporul de performanta pe care folosirea racirilor extreme il aduce in benchmark-uri. In fond, folosirea impreuna cu raciri extreme este unul dintre scopurile acestei placi de baza. Aici trebuie sa fac totusi o precizare. Procesorul folosit pentru a testa aceasta placa nu este stralucit, putand functiona numai pana la -127 oC. Din acest motiv, si frecventa maxima obtinuta si frecventa de functionare in regim 3D sub azot au avut de suferit. Practic, procesorul nu s-a ridicat la inaltimea placii de baza. Prin comparative, procesorul folosit in testarea Biostar-ului putea functiona pana la -170oC. Din pacate respectivul procesor nu a fost disponibil la momentul realizarii acestui test. Cu toate acestea, chiar si cu un procesor mai slab, Rampage Extreme-ul tot isi arata puterea, 6100MHz 3D, 6200 MHzSuperPI si 650MHz FSB fiind valori demne de luat in seama. Am fost foarte incantat de modul in care aceasta placa functioneaza in conditii extreme. Am avut azot in tub de la 11 seara pana spre ora 5 dimineata, iar placa s-a comportat exemplar.

RAM Overclocking

Unul dintre aspectele care trebuiesc luate in seama atunci cand avem in plan achizitia unei placi de baza destinate overclocking-ului este modul in care aceasta lucreaza cu memoriile. Mai ales in cazul DDR3 trebuie sa fim atenti, deoarece nu toate placile de baza overclockeaza memoriile la fel. Rampage Extreme are reputatia de a fi una dintre cele mai bune placi de baza care folosesc DDR3, deci asteptarile mele au fost pe masura. Asa ca, am hotarat sa folosesc doua kituri de memorie pentru a testa aceasta placa, cu IC-uri diferite si voltaje diferite.

Mushkin Ascent DDR3 1600 – Micron D9JNM

Am folosit acest kit pentru a testa latimea de banda, posibilitatea folosirii unor latente foarte stranse , latentele care pot fi folosite pentru voltajul maxim acceptat de aceste memorii, adica 2.13v, precum si cateva teste de stabilitate cu SuperPi 32M.

Everest Cache & Memory Test

SuperPI 1MDDR3 2000 7-7-6-9 PL6 TRFC 68

SuperPI 32M DDR3 1850 7-7-6-9 PL6 TRFC 68

SuperPI 1M DDR3 1280 4-4-4-12

SuperPI 1M DDR3 1500 5-5-5-12

SuperPI 32M DDR3 1440 5-5-5-12

Kingston HyperX DDR3 2000 – Micron D9GTS

Am folosit acest kit pentru a gasi limita superioara de frecventa pe care exemplarul din test o poate atinge. De asemenea, am urmarit modul in care placa poate functiona cu sublatentele foarte stranse de care aceste IC-uri sunt capabile, chiar si la frecvente foarte mari. Tinand cont de caracteristicile IC-urilor folosite de acest kit, am putut folosi 2.3v pentru a realiza testele de mai jos.

SuperPI 1M 6-5-4-16 – 830MHz

SuperPI 1M 6-5-5-18 – 850MHz

SuperPI 1M 6-6-5-18 – 870MHz

SuperPI 1M 6-6-6-18 – 870MHz

SuperPI 1M 7-5-5-18 – 900MHz

SuperPI 1M 7-6-5-18 – 1005MHz

SuperPI 1M 7-6-6-18 – 1010MHz

SuperPI 1M 7-7-6-18 – 1010MHz

SuperPI 1M 7-7-7-18 – 1010MHz

SuperPI 1M 8-8-8-24 – 1015MHz

Din pacate, exemplarul din test nu a permis cresterea frecventei memoriilor cu mult peste DDR3 2000, ceea ce reprezinta cu siguranta un punct in minus. Pe de alta parte, posibilitatea de a folosi latente foarte stranse la frecvente foarte mari este impresionanta, placa de baza avand o performanta foarte buna, asa cum se poate vedea si din testul Everest Cache & Memory Test. Avem deci de-a face cu un exemplar care se plafoneaza putin peste DDR3 2000, dar care poate lucra pana aproape de aceasta limita cu latente foarte stranse si ofera performante foarte bune.

Concluzii

Si iata ca am ajuns la sfarsitul acestui articol … la fel cum LGA 775 se apropie incet dar sigur de sfarsitul carierei. Evident, socket-ul va supravietui multa vreme pe piata de acum inainte, dar interesul producatorilor se va muta catre generatiile mai noi de procesoare. Din acest motiv, nu cred ca este o exagerare daca afirm despre Rampage Extreme ca este una dintre cele mai bune placi de baza care folosesc acest socket. FSB-ul maxim atins nu este cel mai mare, aceasta onoare revenind Biostar-ului I45. Totusi, spre deosebire de aceasta, Rampage Extreme reuseste sa functioneze in conditii de stabilitate mult mai aproape de FSB-ul maxim atins. Aceasta este o caracteristica a chipset-ului folosit, dar numai putine modele de placi de baza care folosesc X48 pot atinge FSB-uri atat de mari. Rampage Extreme este cu siguranta cea mai performanta dintre acestea. Performantele placii au la baza o constructie inteligenta (etajele de alimentare ale procesorului, northbridge-ului si memoriei RAM sunt adevarate bijuterii), un bios stabil, bine pus la punct, si o utilitate finala foarte clara – overclocking-ul cat mai aproape de limitele tehnologiei procesoarelor pe 45nm. Functii precum TweakIT reprezinta inovatii in acest domeniu si mi-ar face placere sa le vad duse mai departe de cat mai multi producatori. Modularitatea sistemului de racire, usurinta cu care pot fi modificati parametrii importanti precum voltajele, stabilitatea in regim de overclocking, toate acestea alcatuiesc o placa de baza aproape perfecta. Da, Rampage Extreme nu este o placa perfecta, frecventa maxima care poate fi atinsa folosind exemplarul din test fiind un bun exemplu in acest sens. Desigur, alte exemplare pot atinge si DDR2 2400, dar lipsa de constanta de la un exemplar la altul ne sugereaza faptul ca mai exista loc de imbunatatiri. Singurul dezavantaj major care mai imi vine in minte este pretul. Desigur, cei de la Asus nu au facut nici un compromis si cine cumpara aceasta placa de baza nu arunca banii pe fereastra. Totusi, pretul mi se pare putin exagerat si a tinut la distanta o gramada de utilizatori. Spre exemplu, pe CrazyPC.ro, comunitatea celor mai pasionati dintre entuziastii hardware, locul unde deobicei utilizatorii sunt interesati de performanta maxima si cele mai noi tehnologii isi gasesc locul imediat dupa lansare, numai 2 persoane au achizitionat aceasta placa de baza, desi calitatile sale sunt bine cunoscute in randul membrilor comunitatii. Cred ca acest lucru spune multe despre cat de accesibila este aceasta placa de baza utilizatorilor din Romania. Trecand peste acest aspect, trebuie sa recunoastem totusi ca avem de-a face cu un produs deosebit. Pana la urma, cel mai exclusivist produs din orice domeniu va veni intotdeuna cu un pret pe masura, asa ca nu ma mira faptul ca aceasta regula se aplica si in domeniul IT. Iar Rampage Extreme este cu siguranta una dintre cele mai exclusiviste placi de baza produse vreodata.

Poti comenta acest articol si pe crazypc.ro >>