Nu! Va spun din start, nu am inebunit. Si nici nu am dobandit subit o pasiune pentru tutoriale, testarea sistemelor de operare sau alte activitati interesante de acest gen. Consider ca exista alte publicatii care au ca obiect de activitate astfel de articole si o fac bine, asa ca jur… nu m-am apucat de tutoriale si nici de testat stick-uri USB. Va intrebati pesemne ce e cu mine? Raspunsul este destul de simplu, e efectul coroborat al unei serii de intamplari din ultimele zile, care au dus la aparitia acestui articol. Am terminat articolul despre GTX285 si ma simteam usor obosit, asa ca am hotarat sa ma relaxez.

Facand curatenie prin puzderia de stick-uri USB ratacite prin diverse sertare am dat peste cateva care, incredibil, erau goale. Posed o colectie vasta de asemenea device-uri, alcatuita din stick-uri de toate capacitatile si provenientele posibile, dar am numai cateva preferate, care deobicei sunt pline. Ma uit si acum cu drag la cele doua exemplare varstnice ale colectiei (unul de 64MB si unul de 128MB) si imi aduc aminte ce uriase mi se pareau capacitatile de stocare cu ani in urma, in momentul in care le-am achiztionat. Pe cel de 64MB cred ca mai supravietuieste si acum stocata lucrarea mea de licenta… In fine, la categoria Apacer am dat peste doua modele de 2GB fiecare, goale. Acum, sa fim sincer, nu prea mai ai ce face cu un stick de 2GB in zilele noastre. Evident, poti copia documente, un kit de instalare, un film, ceva muzica. Dar de ce sa porti asa ceva dupa tine atata timp cat sunt destul de accesibile si cele de 8, 16 sau 32GB ? Nu prea are sens sa iti umplii buzunarele cu maruntisuri atata timp cat poti lua pe un singur stick toate seriile din Familia Bundy plus toate episoadele din SouthPark ca bonus. Asa ca ma uitam la cele doua device-uri nefolosite si ma gandeam ce as putea face cu ele… Si daca tot vroiam sa ma relaxez si am amanant excursia la munte cateva zile, de ce nu, hai sa le gasim o intrebuintare cu totul si cu totul deosebita. Si asa incepe de fapt povestea noastra, sper ca nu v-ati plictisit prea tare pana in acest punct.

Jucariile

Evident, orice intrebuintare am gasi celor doua piticanii, nimic nu se face aici fara a masura performantele. Benchmarking-ul este o boala grea si se manifesta in orice aspect legat de PC (asta imi aduce aminte cand mi-am achizitionat primul stick de 4GB si am rulat bench-uri pe toate stick-urile de aceasta capacitate din magazinul respectiv pentru a il alege pe cel mai bun, dar asta este o alta poveste). Asa ca, sa ne prefacem ca testam doua placi de baza “suparate” si sa prezentam concurentii ca la carte…

Dupa cum puteti observa, avem de-a face cu doua stick-uri USB placute la infatisare, fiecare dintre ele incercand sa ofere si ceva in plus. Astfel, AH422 are incorporat un card reader pentru standardul MicroSD (lucru care se poate dovedi util mai ales celor cu telefoane mobile) iar AH225 se mandreste cu un… magnet. Am incercat sa gasesc utilitatea acestui feature insa nu prea am reusit, singura idee care mi-a venit in cap fiind atasarea acestuia de frigider pe post de decoratiune high-tech. Aruncand o privire asupra specificatiilor, observam ca dimensiunile sunt asemanatoare, ambele folosesc acelasi standard USB 2.0 (nici nu se putea altfel in zilele noastre) iar diferenta dintre ele este data in mare parte de catre specificatii. Bine, daca ne jucam putin cu ele vom observa ca AH422 dispune de o finisare mai eleganta, carcasa fiind construita din aluminiu, sau un plastic a carui finisare imita aluminiul, in timp ce AH225 este imbracat in intregime in plastic. Revenind la specificatii, producatorul declara o viteza de scriere de 20MB/s pentru AH422 si 10MB/s pentru AH225, in timp ce valorile pentru scriere, asa cum era si de asteptat, sunt ceva mai modeste (5MB/s, respectiv 3MB/s). Specificatile contrazic putin preturile pe care le-am gasit pe piata autohtona, dar sa presupunem ca diferentele de pret se datoreaza politicii diferite practicate de fiecare dintre magasinele unde am gasit pretul celor doua produse (nu am le-am gasit pe ambele in cadrul aceluiasi magazin). Tind sa cred ca in mod normal AH225 este mai ieftin decat AH422, orientarea diferita fiind data de specificatii, ambalaj, finisare si nu in ultimul rand dotari (un card reader este totusi mai util decat un magnet).  Evident, stiti prea bine ca niciodata nu o sa credem producatorul pe cuvant, asa ca am supus cele doua device-uri unei scurte sesiuni de teste, pentru a vedea cat de aproape de realitate sunt datele specificate de producator. Testele au fost realizate pe o placa de baza cu suport USB 2.0, stick-urile fiind introduse in acelasi port, direct pe placa de baza (deci nu prin extensii de genul porturi frontale sau cabluri).

Am folosit pentru teste ATTO Disk Benchmark, HDTune Pro 3.10 si batranul HDTach.

Dupa cum putem observa si din screenshot-uri, rezultatele testelor nu numai ca sunt apropiate de specificatiile producatorului, ba chiar le si depasesc (in cazul AH225-ului). Astfel, in ATTO Disk Benchmark acesta face o figura foarte frumoasa inregistrand o viteza de citire de 18MB/s si o viteza de scriere de 9,7MB/s, in timp ce AH422 straluceste la capitolul citire cu 23MB/s, insa este putin mai modest pe partea de scriere, pozitionandu-se in spatele fratiorului mai mic cu 8,5MB/s. HDTune Pro ne arata o viteza medie de scriere de 17,2MB/s pentru AH225 si 23MB/s pentru AH422, in timp ce rata de acces este de 0.6ms respectiv 0.4ms.  Benchmark-ul de fisiere din HDTune ne arata ca aceste date sunt respectate, dar ambele drive-uri (asa cum se intampla in mod normal in cazul stick-urilor USB) ofera viteze mult mai scazute in cazul fisierelor de mici dimensiuni. Una peste alta, performantele obtinute sunt satisfacatoare si, foarte important, respecta ba chiar si intrec specificatiile producatorului, ceea ce ma face sa ii acord acestuia o bila alba pentru sinceritate. In urma testelor, desi AH225 isi depaseste cu brio specificatiile si inregistreaza o viteza de scriere ceva mai buna, viteza mult mai mare de citire de care dispune AH422, dar in principal timpul mai mic de acces, m-au facut sa il aleg pe acesta pentru urmatoarea parte a proiectului de astazi. Doar nu credeati ca v-am pacalit, am testat doua stick-uri USB si ne oprim aici, nu-i asa? Partea interesanta de-abia acum incepe. (Parca am mai zis asta odata in acest articol, nu-i asa?)

Intriga

Revenim la intrebarea initiala: ce poti face in zilele noastre cu un stick USB de 2GB? Ei bine, in timp ce diverse idei imi treceau prin cap, mi-am adus aminte de cateva arhive care circula pe internet de ceva vreme incoace. In principal, este vorba despre Windows XP Live USB Edition 2008 si Windows Vista Live USB Edition. Doua denumiri care promit utilizatorului instalarea unui mini-sistem de operare pe stick-ul USB. Cum pe site-ul Microsoft nu am gasit nimic in legatura cu asa ceva si nu cred ca este nimeni dispus sa distribuie parti din XP sau Vista fara acordul Microsoft, am decis sa investighez problema. Am instalat astfel ambele “Windows”-uri pe AH422, doar pentru a descoperi ca nu prea au nici un fel de legatura cu sistemele de operare cu al caror nume se mandresc. Aceste utilitare ofera posibilitatea de a boot-a de pe stick-ul USB, incarca o interfata grafica si un meniu de start care seamana cu cel din Windows, dar ofera o functionalitate foarte redusa si sunt in mare parte inutile din punctul meu de vedere. Avantajul lor major este spatiul redus ocupat pe stick, undeva pana in 150MB. Ceea ce nu prea conteaza in cazul unui stick de 2GB, nu-i asa? Ei bine in momentul asta m-a lovit. Mi-am adus aminte de nenumaratele dati cand am instalat WindowsXP pe un hard-disk pentru teste si mi-am adus aminte de dimensiunea pe care acesta o ocupa pe HDD imediat dupa instalare, fara fisierul de swap: undeva sub 2GB. Si mi-am adus aminte ca navigand pe Internet am dat si de diverse persoane care se plangeau de lispa de utilitate a celor doua utilitare despre care vorbeam mai sus si care isi doreau un Windows XP functional, instalat complet pe un stick USB. Si astfel am ajuns la ghidul lui Emanuel Schleussinger, pe care il puteti gasi aici, care explica pe intelesul tuturor pasii care trebuiesc urmati pentru a putea instala WindosXP pe un stick USB la fel cum am face-o pe un hard-disk de exemplu. Nu o sa intru in detalii, tutorialul lui Emanuel este foarte bine scris si ofera toate informatiile necesare, cert este ca WindowsXP poate fi instalat pe un stick USB modificand cateva fisiere din kitul de instalare . Practic, din kitul de instalare al Windows-ului trebuiesc extrase si modificate 5 fisiere si trebuie creat si un al 6-lea fisier nou. Apoi, toate aceste fisiere sunt introduse din nou in kitul de instalare si avem un nou kit de Windows (un back-up al CD-ului original achizitionat o data cu licenta, daca este sa o luam asa) care poate fi folosit pentru a instala sistemul de operare pe un drive USB (adica nu numai pe un stick, dar si pe un hard-disk extern conectat prin aceasta interfata).  Am urmat intocmai tutorialul respectiv si in foarte scurt timp ma uitam cu un interes sporit catre AH422 si un CD proaspat scris.

Primul lucru pe care o sa vi-l spun in legatura cu aceasta operatiune este ca viteza de scriere redusa se simte mult. Astfel, instalarea XP-ului a durat undeva intre 4 si 5 ore, fiecare pas fiind efectual cu o lentoare incredibila. Am trecut peste acest inconvenient si la finalul operatiunii ma aflam in posesia unui stick USB de 2GB cu WindowsXP instalat confortabil pe el. Am modificat cateva optiuni (best performance, clasic theme, etc), am instalat driverul pentru placa de retea si placa de sunet, cateva utilitare pentru overclocking, monitorizare si testare (CPU-Z, GPU-Z, Orthos, IntelBurnTest, Memtest, ReatTemp, SetFSB) si cateva programe indispensabile pentru mine (Firefox, AVG, Word, Excel, WinAMP) si … gata sistemul.

Sistemul astfel instalat, cu tot cu utilitarele si driverii necesari, ocupa 1,63GB din spatiul disponibil pe stick-ul nostru USB. Se misca lent, dar merge. Acum, ca am vazut ce putem face cu un stick USB, sa vedem ce utilitate au actiunile de mai sus.

Securitate si portabilitate

Din ce in ce mai multi oameni au o activitate intensa pe internet, fiecare vizitand frecvent anumite site-uri care de cele mai multe ori necesita autentificare. Astfel, avem de-a face cu forumuri, bloguri, multiple conturi de email, site-ul bancii unde operam tranzactii on-line, etc. Mai mult decat atat, pe sistemul pe care lucram zilnic avem instalate alte aplicatii care necesita autentificare, cum ar fi clientii de mesagerie instanta. Una peste alta, in momentul in care suntem obisnuiti cu sistemul de acasa sau de la servici, avem o serie intreaga de conturi si parole retinute automat de catre browser sau aplicatii, pentru a nu ne loga de fiecare data cand accesam un forum sau Yahoo Messenger-ul de exemplu. Cum orice internaut inteligent este constient de faptul ca daca username-ul este acelasi, macar parola trebuie sa fie diferita pentru fiecare aplicatie care necesita autentificare, iata ca ne trezim cu o multitudine de parole pe care sistemul de operare de acasa le retine, astfel incat nu mai suntem nevoiti sa o facem noi.  Ce ne facem insa daca umblam mult si avem nevoie de acces la internet pentru a verifica un cont de mail, sau pentru a scrie un articol, sau pentru a modifica un document si a-l trimite apoi pe email? Ei bine, nu degeaba notebook-urile si netbook-urile sunt intr-o continua ascensiune, alaturi de smartphone-uri. De departe cea mai buna solutie este un notebook, sistemul la purtator fiind cea mai sigura cale de a avea acces la internet oricand, oriunde. Avand o functionalitate usor redusa, in aceeasi categorie intra si netbook-urile, oferind in plus avantajul unei portabilitati sporite. Si mai usor de transportat in buzunar sunt telefoanele mobile, care ofera insa o functionalitate mult mai redusa fata de cele doua solutii prezentate mai sus. Da, putem verifica email-ul,  accesa diverse site-uri sau folosi clienti de mesagerie instanta, dar scrierea unui text de dimensiuni mai mari, eventual cu poze atasate, nu este intotdeuna usor de realizat cu asemenea device-uri. Oricum, solutii exista pentru toate gusturile si nevoile.  Ei bine, eu m-am gandit astazi la o solutie putin mai excentrica, cu anumite dezavantaje foarte clare, dar care prezinta si anumite avantaje incontestabile. Desigur, un notebook este cea mai buna solutie, dar este o solutie costisitoare, care de cele mai multe ori nu poate fi uitat in buzunarul gecii. Un stick USB de 2GB, cum ar fi AH422 de exemplu, vine cu un pret insignifiant (sa zicem ca doua meniuri la MacDonald’s se incadreaza in cei 35RON cat costa exemplarul din testul de fata) si cu o portabilitate maxima. Pe el putem instala WindowsXP, asa cum v-am povestit mai sus, ne putem loga in cadrul tuturor aplicatiilor care necesita autentificare, putem folosi Word-ul sau Excel-ul, putem folosi aplicatia anti-virus sau utilitarele de overclocking si monitorizare descrise mai sus. Singura problema ramane in continuare fiabilitatea. Haideti sa aruncam o privire asupra avantajelor si dezavantajelor unei astfel de solutii.

Dezavantaje

• necesita prezenta unui sistem de calcul (PC sau notebook) cu o conexiune la internet
• necesita prezenta unui PC capabil sa boot-eze de pe un stick USB
• viteza de accesare a unitati de stocare este foarte mica
• atat sistemul de operare cat si aplicatiile care depind de accesarea datelor de pe disk se misca mult mai incet decat pe un sistem normal
• in functie de sistemul de operare folosit si de configuratia unitatilor de stocare, poate creea probleme boot-manager-ului instalat pe aceste sisteme
• capacitatea de stocare este redusa
• mecanisme de protectie in fata erorilor specifice hard-disk-urilor lipsesc, ceea ce poate duce la o corupere usoara a fisierelor de sistem

Avantaje

Aici ar fi putin mai mult de discutat. In primul rand, am folosit un stick de 2GB pentru ca asta aveam la dispozitie, dar si pentru ca aceasta este capacitatea minima necesara unui astfel de sistem. Pot fi folosite hard-disk-uri externe sau stick-uri de capacitati mari, in acest fel existand posibilitatea instalarii unei suite de aplicatii mult mai vasta, cu o utilitate sporita. In cazul investigatiei de astazi am pastrat totul la minim. Atat pretul, cat si aplicatiile instalate. Ok, sa vedem care ar fi avantajele.

In primul rand, elimina complet riscul accesarii conturilor personale de catre alte persoane. In cazul in care nu dispuneti de un notebook si folositi totusi alte PC-uri pentru a naviga pe site-urile preferate sau pentru a accesa email-ul sau utilitarul online pentru e-banking, exista riscul ca anumite date sa ramana pe calculatorul folosit. Poate uitati mail-ul logat pe contul personal, poate browser-ul este setat sa retina automat conturile si parolele, poate sistemul respectiv este infectat cu un key-logger, exista o multitudine posibilitati prin care odata accesat un alt sistem de calcul decat cel personal, anumite date importante sa ramana expuse altor utilizatori.  Sistemul instalat pe stick-ul USB este o solutie eleganta pentru aceasta problema, scutindu-va atat de autentificarea in cazul fiecarei aplicatii folosite dar si de orice griji in legatura cu securitatea datelor. Si spre deosebire de unele terminale mobile, putem instala fara probleme Word sau Excel pentru a edita rapid un document, sau chiar un mic editor de imagini pentru modifica anumiti parametrii, a adauga un watermark si a upload-a rapid cateva fotografii. Este o solutie excentrica, nu reprezinta neaparat o alternativa cu caracter permanent, dar in anumite situatii poate fi foarte utila. Eu de exemplu mi-am adaugat adresele pe care le frecventez constant in bookmarks, am setat browser-ul sa retina numele de utilizator si parola in cazul acestora, deci pot folosi oricand micutul AH422 pentru a accesa mail-ul sau pentru a scrie un articol pentru lab501 (ceea ce de altfel fac chiar acum). Si mai important, pot face asta oriunde exista un PC cu conexiune la internet, fara sa imi fac nici un fel de problema in legatura cu securitatea datelor personale.

Mai mult decat atat, am instalat o aplicatie antivirus de care sunt destul de multumit, si pot scana oricand stick-ul pentru a depista intrusii nedoriti, intr-un timp foarte scurt, datorita cantitatii mici de date utilizate. Daca tot am ajuns la categoria anti-virus, acesta este o alta posibila utilizare a unui asemenea device. In cazul in care aveti un sistem cu probleme grave, de multe ori virusii moderni au la dispozitie un intreg arsenal pentru a impiedica rezolvarea problemei fara formatarea discului, dezactivand accesul solutiilor anti-virus la fisierele infectate. Cu ajutorul unui sistem de operare complet diferit de pe care boot-am, putem scana discul infectat, putem eradica infectia sau, in cel mai rau caz, putem curata si salva datele importante inainte de formatarea discului afectat. Un alt avantaj este oferit in cazul depanarii sau testarii unei platforme. Chiar daca nu avem un hard-disk la dispozitie, putem testa componentele importante ale unui sistem cu usurinta, folosind sistemul de pe stick. Astfel, putem arunca o privire rapida asupra potentialului de overclocking al unui procesor, sau al unui kit de memorii, putem testa componentele respective pentrua depista eventuale defectiuni, s.a.m.d.

La final…

…nu uitati ca orice modificari asupra kitului de instalare al Windows-ului si pierderea unor date importante cauzate de asemenea indeletniciri se fac pe propria raspundere.

Trecand peste disclaimer, se pare ca am descoperit totusi o utilizare interesanta pentru un stick de 2GB. Nu reprezinta o solutie neaparat comoda sau rapida. Pot aparea probleme cu boot-manager-ul in cazul anumitor sisteme. Sistemul astfel instalat nu se misca deloc rapid, iar o eventuala corupere a fisierelor de sistem nu poate fi rezolvata decat ruland Scandisk de pe alt sistem de operare. Nu se compara cu un notebook si nu este deloc interesanta prin comparatie cu un telefon mobil de ultima generatie.  Sunt sigur ca daca stam sa analizam atent aceasta solutie, ii putem gasi o multitudine de dezavantaje, deci nu este nici pe departe cea mai mare descoperire de la inventarea rotii inacoace. Cu toate acestea, exista si cateva avantaje pe care nu le putem nega si care transforma o astfel de solutie dintr-o struto-camila lipsita de sens intr-o unealta numai buna de avut la indemna in anumite situatii. Si pana la urma, ce alta utilitate ii putem gasi unui banal stick USB de 2GB si 35 Ron? Pai, ca sa incheiem povestea cu o alta informatie utila, in cazul in care nu dispuneti de o unitate optica (EEE-PC, nootebook-uri mai noi, etc.) puteti urma cu incredere tutorialul de aici pentru a creea un stick USB care sa contina kitul de instalare pentru WindowsXP.

Gata… cred ca m-am relaxat.