Media player-ul Apacer ALC 350 este ceva de care eu aveam nevoie de mult timp. Este un device extrem de anost si inutil pentru unii, sau extrem de interesant pentru altii. Eu personal ma incadrez in a doua categorie. De ce? Pentru ca in afara de overclocking si teste, sunt lenes, haotic si dezordonat in orice as face. Asta include si dispunerea device-urilor electronice prin casa. Si uite asa se face ca sistemul meu de “daily-use”, cel pe care stau pe internet, scriu articole, descarc poze sau ma uit la filme este pozitionat langa masa de lucru, adica langa ceea ce prietena mea numeste “gramada aia de cabluri si fiare”. Problema este ca noua ne place sa ne uitam la filme din pat si daca se poate, pe un ecran cat mai mare. Pentru un utilizator normal, acest aspect nu reprezinta o problema si se poate rezolva destul de simplu, cu ajutorul unui sistem multi-media pozitionat in apropierea televizorului, cu un NAS care este capabil sa redea si continut multimedia, cu un DVD player sau Blu Ray player capabil sa redea o gama cat mai larga de formate, sau pur si simplu prin aranjarea PC-ului cat mai aproape de televizor, pentru a permite conectarea directa intre acestea doua. Un utilizator care va recurge la una din aceste metode se incadreaza evident in prima categorie. Oameni intreprinzatori, pasionati de fidelitate si calitate maxima, care vor surubari putin prin casa pentru a creea un mediu propice vizionarii filmelor. Asa cum spuneam mai sus, eu nu ma incadrez in aceasta categorie. Nu ma pasioneaza surubaritul in astfel de scopuri, prefer sa testez 5 procesoare decat sa gasesc o solutie eleganta pentru play-back-ul filmelor. Mai mult decat atat, nu ma pasioneaza calitatea oferita de formatele high-definition existente pe piata si nici configurarea optima a satelitilor sistemului de sunet pentru a obtine o experienta cat mai impresionanta. Si cum spuneam, sunt foarte, foarte lenes. Pot dedica doua saptamani obtinerii unui rezultat cat mai bun in 3DMark 2001, dar sunt incapabil sa acord mai mult de 10 minute pentru a dispune in spatiu uneltele necesarii vizionarii unui film. Daca pana aici ati fost complet oripilati de ceea ce am spus si deja va mananca degetele sa imi dati un raspuns acid, puteti sa nu cititi acest articol, pentru ca nu se adreseaza voua, celor capabili de a distinge mai mult de 575 linii pe verticala, sau celor capabili de a recunoaste diferenta dintre un MP3 de 198k si un FLAC.

Asa ca, acum ca am ramas numai noi, lenesii fara ochi sau urechi deosebit de fini/fine, haideti sa povestim in continuare. Eu am o problema. Pentru ca o persoana de sex feminin nu va face niciodata diferenta dintre masa sfanta de teste a unui overclocker si o “cutie pe care o poti pune langa televizor daca vrei neaparat, ca sa vedem si noi filme”.  Degeaba explic eu ca am nevoie de sistemul de daily-use langa masa de teste, ca sa pot comuta intre ele la nevoie, sa notez ceva in timp ce ruleaza un 3DMark, degeaba explic eu ca articolele sunt mai inspirate daca le scriu inconjurat de fum de tigara, langa masa de teste, careia ii mai arunc cate o privire din cand in cand pentru inspiratie. Nu si nu, la filme trebuie sa ne uitam comozi, in pat sau pe canapea, fara cabluri, fieratanii si cutii de componente aruncate peste tot. Si trebuie sa ne putem uita oricand, fara nici un fel de piedica. Ok, nimic mai adevarat. Asa ca, de-a lungul timpului am incercat tot felul de solutii, cat mai performante, comode si ieftine (pentru ca banii sunt facuti pentru a fi cheltuiti pentru scule destinate overclocking-ului, nu vizionarii filmelor). Astfel, in vremuri apuse, trageam de zor cabluri de la PC la televizor. Toate bune si frumoase, dar cand masa de teste si-a facut aparitia, postul de lucru a fost mutat din motive evidente. Bun, urmatoarea incercare a fost redarea DVD-urilor de pe Playstation 2. Toate bune si frumoase, dar trebuie fie sa achizitionam DVD-urile, fie sa le inscriptionam, cablul de la gamepad nu este destul de lung s.a.m.d. Bun asa, achizitionam un DVD player, capabil sa redea DivX-uri si alte formate de acest gen. Pana acum s-a dovedit a fi cea mai buna solutie, insa la un moment dat m-am saturat de scris DVD-uri. Unitatea optica este destinata instalarii Windows-ului sau rularii MemTest-ului in DOS, nicidecum unor astfel de indeletniciri. O solutie mai rapida, mai facila, cu alte cuvinte mai usor accesibila unui lenes isi facea incet, incet simtita nevoia. Si uite asa mi-au atras mie atentia cateva device-uri (primele pe care le-am vazut au fost cele produse de catre WD). Printre ele, micutul, elegantul si in principal ieftinul Apacer ALC350. Dupa cum stiti deja, sunt la fel de pasionat in a face review-uri unor astfel de device-uri cum este un angajat REBU pasionat de neoclasicismul italian, dar cutiuta asta mica mi-a adus in sfarsit linistea, asa ca merita cateva cuvinte.