Revista NIVELUL2

 
Pe KiMO il cunosc de cativa ani… ne-am intalnit la un eveniment iar berile si spiritul nostru si-au spus cuvantul – ne-am inteles din prima (lucru care mie nu mi se intampla prea des). Revista LEVEL insa, este o poveste mult mai veche. Ca orice pasionat de gaming si hardware din Romania, am crescut alaturi de revistele de profil. Game Over, Computer Games, PC Gaming, XtremePC, PCMagazine, PCWorld, Chip si Level au fost reviste pe care le-am citit cu cea mai mare placere, de cand am constientizat pasiunea pentru PC-uri.

Am trecut insa destul de repede de la admiratie la nedumerire, in momentul in care mi-am dat seama ca anumite produse nu erau testate dupa gustul meu si revistele de hardware se adresau celor cu un nivel mediu de cunostiinte (cu exceptiile de rigoare, desigur). Asa ca am facut ce am crezut de cuviinta, adica am infiintat un site, unde aveam sa spunem lucrurilor pe nume, din perspectiva unor adevarati maniaci, pentru adevarati maniaci. Si uite asa, incet, incet, nu am mai putut citi revistele de hardware cu aceiasi ochi ca si inainte.

Asa ca, pana la urma am ramas cu revistele de gaming. Iar ultima care a ramas pe baricade si probabil revista unde s-au strans cele mai mucalite personaje, dotate cu mult har al scripturii dar si cu o gramada de cultura vis a vis de domeniul pe care il abordau, a fost LEVEL. Si chiar daca anii au trecut si eu am devenit creeator de continut, in loc de consumator, si chiar daca internetul a devenit omniprezent in viata noastra, mi-am pastrat micul obicei vinovat, de a ma duce in fiecare luna la chiosc pentru a intreba “A aparut LEVEL?”. Si treaba asta a continuat cativa ani, dupa ce il cunoscusem deja pe KiMO.

Am citit LEVEL acasa, am citit LEVEL in vacanta in Grecia, cand nu aveam internet, am citit despre jocuri care nu m-au interesat niciodata, pur si simplu pentru ca oamenii astia povesteau frumos. Am citit LEVEL chiar daca revista hardware a aceluiasi concern copia fotografii de la noi, de pe care inlaturau watermark-ul. Am citit LEVEL chiar daca oamenii care aveau atunci publicatia nu ne-au placut si nu ne-au respectat niciodata. Eu nu aveam treaba cu ei… Eu aveam treaba cu KiMO, cu Ghinea, cu cioLAN, cu baietii astia care spuneau lucrurilor pe nume.

Si apoi, cu putin inaintea Craciunului de acum 2 ani, ochii mi-au picat pe o stire bomba… Chip si Level se inchid, firma intra in insolventa. Initial am privit cu ochi mari stirea, fara sa inteleg ce inseamna. In fond, oricum ar fi mers Chip sau Foto Video, stiu ca Level-ul se vindea. Ei bine… nu este locul meu sa discut deciziile altora, prin urmare nu o sa va spun parerea mea despre faptul ca deodata, inainte de Craciun, LEVEL s-a inchis. Cert este ca aflat inca sub socul stirii, la 3 dimineata, inainte de Craciun, l-am sunat pe KiMO si l-am intrebat daca este adevarat. Iar confirmarea a venit ca un dus rece.

Apoi, imi aduc aminte ca am discutat cateva ore. Iar propunerea mea a fost la fel de subtila ca un baros – hardware avem, mobile & gadgets avem, am vrea si jocuri, dar … noi suntem mai mult cu fiarele. Nu vrei mataluta (KiMO) sa iti iei echipa si sa vii la noi? Va punem la dispozitie o casuta frumoasa, plina de resurse, iar voi veti face ce stiti mai bine – veti scrie despre jocuri. KiMO, un fin vizionar de altfel, a fost de acord de la bun inceput. Trebuia insa sa prezinte propunerea echipei… adica echipei LEVEL.

Si uite asa m-am trezit eu convocat la Brasov, intr-o seara de iarna, ca sa ma intalnesc cu greii gaming-ului romanesc – KiMO, Ghinea si cioLAN. Am ajuns acasa la Marius intr-un tarziu, si stiam de la bun inceput ca intalnirea asta va fi un test. Privirile lor mi-au confirmat acest lucru. KiMO era entuziast, gandindu-se ce putem face impreuna, in timp ce Ghinea si cioLAN se uitau la mine ca la un manelist intrat in rockoteca, pe principiul “cine -organ reproducator al unui mamifer ecvestru- e gusterul asta de la Bucuresti si ce vrei tu sa facem cu el?”. Aparent insa, am trecut testul (poate capacitatea mea de a ingurgita bere mai mult decat toti ceilalti comeseni la un loc sa ii fi convins ca sunt om de treaba) astfel incat in zilele urmatoare am primit confirmarea de la KiMO – baietii sunt cu noi, hai sa facem site.

No…hai… si uite asa bietul Georgica s-a pus pe treaba si mintenas le-a facut baietilor site, forum si ce au mai vrut ei. Ba…. NIVELUL2 se lanseaza… Echipa LEVEL va povesti din nou, ne spuneam unul altuia eu si KiMO cu putin timp inainte de lansarea oficiala. Da ba… da nu e revista, se plangea KiMO… Las-o naibii de revista…viitorul e online!!! Si uite asa, online-ul lor vedea lumina zilei. Da ba… da nu e revista, imi spunea si Aidan, pe care l-am cunoscut la Sibiu la scurt timp dupa intalnirea cu NIVELUL Nostra de la Brasov.

Sincer sa fiu…nu le-am purtat niciodata pica baietilor. In fond, si eu iubesc senzatia unei revista in mana… mirosul ei… ideea de a citit cuvantul tiparit. Doar ca de multi ani nu ii mai vad rostul… Da, ba, dar nu e revista… ii auzeam pe toti in cor. Da faceti ba revista, daca asta e visul vostru, le spuneam eu… Si uite asa, au trecut cam 2 ani de cand LEVEL-ul isi inchidea portile si cam un an si jumatate de cand site-ul NIVELUL 2 isi adjudeca fara drept de apel titlul de “THE gaming website” in Romania. Si fanii lor, la unison cu ei, strigau acelasi lucru – da ba… da nu e revista.

Prin urmare, dupa luni de zile de pregatire si planuire, dupa eforturi inumane si sperante mai inalte decat norii, KiMO avea sa ma anunte mandru nevoie mare, in timp ce faceam un gratar – auzi ba… facem revista. Trecut deja prin ani de zile de IT media in Romania, i-am dat un raspuns pe masura – auzi ba… o sa dai faliment. Cand incepem?

Ei bine, acest “incepem” este acum, la mai mult sau mai putin doi ani de cand cea mai tare revista din Romania si-a inchis portile. Si este un “incepem” care va include si pe voi, pentru ca fara voi, dragilor, nu o sa facem nimic. Noi avem o contributie umila fata de aceasta intreprindere curajoasa – vom asigura lunar partea de hardware. Baietii astia in schimb s-au dat peste cap ca sa va puna in mana o revista tiparita, de 100 de pagini, care trateaza la modul cel mai serios gaming-ul si hardware-ul.

Au visat sa produca ceva unic, in peisajul actual al presei din Romania. Nu traduceri, nu francize, ci o revista cu continut 100% original. Cu toata echipa LEVEL in spate (ave KiMO, Ghinea, cioLAN, Aidan si colaboratorii lor), precum si cu echipa de soc LAB501 pentru partea hardware. Cu jocuri Full… cu distributie pe website sau pe baza de abonament. Cu un pret pe masura, pentru ca anii au trecut si in zilele noastre o astfel de indeletnicire are pretul ei – 22.99 RON. Si cu mult, mult drag, pentru voi, cititorii lor si ai nostrii.

Si cu la fel de mult “drag” pentru toti vendorii care niciodata “nu au buget” pentru publicitate cinstita (banner) iar apoi se mira de ce moare presa IT in Romania. Ei bine, dragilor, presa IT in Romania nu a murit niciodata. Suntem aici, pe LAB501, sau NIVELUL2, online sau in print. Doar ca avem obiceiul de a testa produsele pe bune si de a spune lucrurilor pe nume. Ca odinioara…

In concluzie, pana la urma nebunii au reusit! Si incepand cu 24 Decembrie, vom avea cu totii o noua revista de frunzarit luna de luna. Daca va bucurati de acest lucru, incercati sa ii sustineti pe baieti. Cumparati revista, chiar daca se distribuie prin magazinul online si nu la chioscuri – pana la urma in mana tot o revista tiparita veti avea. Si pe langa review-uri despre jocuri, sau jocuri full in fiecare numar, veti gasi si cateva articole LAB501. Unele similare cu ce puteti vedea pe site, altele in exclusivitate pentru revista. Prin urmare… nu pot decat sa va invit sa frunzariti revista. Sa tineti iarasi in mana o revista tiparita. Si… KiMO… na ba… acum e revista 🙂