GTX 295-ul de la Asus imi zambeste de pe masa  – “Trebuie sa scrii despre mine, sunt placa video a momentului si imi poti controla voltajul prin software. Fara mine jocurile nu ruleaza fluent”.  OCZ-ul ExliteXStream ranjeste provocator – “Ba despre mine trebuie sa scrii, am 1000W si 80A pe un singur rail, fara mine nu o sa iti poti duce la capat planul cu 2 GTX-uri 295”. Kitul de 6GB de la AData se umfla in pene si isi da importanta – “Domnule draga, cititorii vor dori cu siguranta sa stie cum se comporta un kit TriChannel de 6GB, si asta cat mai repede. Deci cred ca nu incape discutie despre cine trebuie sa scrii mai intai, nu-i asa?” Of, numai componente importante, care mai de care mai interesante pentru cititor. Uneori chiar ca nu stiu cu ce sa incep. Deodata, undeva intr-un colt al biroului, de sub un pachet de tigari gol, un tub de AS5 pe jumatate plin si un bridge 3SLI,  hard-disk-ul extern TakeMS ma priveste pe sub gene si imi sopteste umil – “Nu vroiai sa faci un back-up al HDD-ului de teste inainte sa te apuci de overclocking mai serios?”

Desigur, pe un site dedicat in mare parte overclocking-ului si componentelor destinate acestui scop, un hard-disk extern va beneficia de atentia noastra mai rar decat spun politicienii adevarul.  Totusi, pe langa componentele care starnesc imaginatia pasionatilor, exista o intreaga serie de cenusarese care nu vor tine niciodata capul de afis, dar de care uneori pur si simplu nu ne putem lipsi. Acesta este si cazul hard-disk-urilor externe, pe care le folosim deseori pentru transportul sau stocarea datelor. Oferta este foarte variata, acestea fiind disponibile intr-o gama intreaga de dimensiuni si capacitati de stocare dar, exceptand unitatile de stocare de tip NAS, majoritatea unitatilor disponibile pe piata au un punct nevralgic si anume viteza de transfer. Standardul USB 2.0 nu mai este  suficient pentru capacitatile de stocare pe care le putem intalni astazi, standardul Firewire nefiind nici el departe de aceleasi limitari.  Ei bine, solutii exista, hard-disk-uri externe foarte rapide exista, datorita unei modalitati de conectare pe care uneori o trecem cu vederea. Este vorba despre eSATA, o conexiune din ce in ce mai raspandita pe placile de baza moderne. Produsul pe care il vom analiza astazi foloseste o astfel de conexiune, pe langa clasicul USB 2.0, asa ca avem de-a face cu ceva rapid, mult mai rapid decat orice tip de unitate de stocare externa care foloseste standardul USB 2.0. Si daca ne gandim ca Razvan s-a dedicat in ultima vreme procesoarelor AMD, iar Matei va pregateste o foarte mare surpriza, este clar ca tot eu voi fi cel care va calca unde nici un membru Lab501 nu a mai calcat pana acum si va voi prezenta comportamentul unei unitati de stocare dotata cu aceasta conexiune.

.

Prezentare

Portofoliul producatorului german TakeMS este destul de bogat la capitolul solutii de stocare externe, fiind impartit in doua serii, in functie de scop. Astfel, pentru cei care pun accentul pe mobilitate, nemtii ofera seria mem.line 2.5″, alcatuita din unitati de dimensiuni reduse, cu capacitati cuprinse intre 80 si 500GB si conectivitate USB 2.0. Pentru cei care doresc un hard-disk extern rapid de capacitate mare, TakeMS ofera seria mem.line 3.5″, compusa din trei unitati, de 500, 750 si 1000GB. Acestea beneficiaza de conexiunea eSATA, pe langa cea USB 2.0, oferind viteze de transfer net superioare unitatilor din seria 2.5, evident, cu pretul unor dimensiuni semnificativ mai mari.  Astazi vom analiza performanta mezinului seriei mem.line 3.5″, dotat cu un hard-disk de 500GB. Sa aruncam o privire in pachet.

.

Primul lucru pe care il putem observa este bundle-ul inclus in pachet, care contine toate accesoriile necesare utilizari acestei unitati. Astfel, pe langa alimentator, stand si cablul USB, in pachet gasim si cablul pentru transferul datelor folosind conexiunea eSATA dar si un bracket SATA-eSATA pentru cei care nu dispun de o placa de baza dotata cu astfel de conectori.

.

.

Unitatea in sine este foarte aratoasa, producatorul optand pentru folosirea unei carcase construita din aluminiu care, pe langa aspectul elegant, are si rolul de a disipa mai eficient caldura din interior. Constructia este simpla si eficienta, partea frontala fiind dotata cu un buton On/Off si cu sigla producatorului, iluminata cu albastru atunci cand unitatea este in functiune, iar in partea opusa putem gasi trei conectori: pentru alimentarea cu curent, USB 2.0 si eSATA. Produsul nu este dotat cu ventilator, o singura fanta de ventilatie fiind prezenta pe carcasa. Evident, nu puteam sa nu ma intreb ce HDD folosesc cei de la TakeMS astfel incat nu necesita racire activa, desi producatorul declara o viteza de rotatie de 7200 rpm. Asa ca am pus mana pe surubelnita si cat ai zice “lab501” am demontat unitatea pentru a arunca o privire in interior.

.

.

Si in interior se pastreaza accentul pus pe simplitate si eficienta, unitatea fiind foarte usor de asamblat/dezasamblat. Hard-disk-ul este montat pe o sina care incorporeaza si partea electronica. Aceasta contine un controller SATA2 precum si toate conexiunile necesare (interne si externe). Evident, cea mai interesanta componenta este hard-disk-ul in sine, acesta facand parte din seria Green Power a producatorului Western Digital. Codul WD5000AAVS nu este listat pe site-ul producatorului, acest produs fiind probabil destinat exclusiv integratorilor. Totusi, specificatiile seriei GreenPower nu ne sunt straine, aceste hard-disk-uri avand ca scop o functionare silentioasa in conditiile mentinerii unei temperaturi scazute de functionare si a unui consum de curent redus. Printre caracteristicile unitatilor din aceasta serie se numara si buffer-ul de 8MB dar si viteza de rotatie variabila, cuprinsa intre 5400 si 7200 rpm, ceea ce contrazice patial specificatiile oferite de TakeMS in legatura cu viteza de rotatie. Totusi, tinand cont ca nu am gasit exact acest model pe site-ul Western Digital,  nu pot contrazice categoric declaratiile integratorului german.

.

Testare

Cei de la TakeMS ne promit viteze de pana la 35MB/s prin USB 2.0, respectiv de pana la 70MB/s folosind conexiunea eSATA. Evident, aceste viteze ne intereseaza cel mai mult, asa ca am pus unitatea la treaba si am rulat o serie de teste pentru a verifica aceste cifre. Nu ne-am oprit insa aici si ne-am decis sa vedem cat de bine isi face treaba partea electronica. Am testat mai intai vitezele obtinute prin conexiunea USB 2.0, apoi am rulat aceleasi teste folosind conexiunea eSATA. In final, am scos hard-disk-ul din unitate si l-am introdus in sistem, in postura de hard-disk intern conectat prin Sata II, ruland din nou intreaga serie de teste.  Astfel, putem compara nu numai diferenta de performanta dintre USB 2.0 si eSATA, dar si diferenta dintre eSATA si Sata 2, pentru a determina cat de apropiate sunt vitezele de transfer de cele pe care le-am obtine in mod normal in cazul folosiri acestui hard-disk pe post de unitate interna.

.

Sistemul de test

• Intel Core i7 920
• Gigabyte X58-UD5
• 3x1GB TakeMS DDR3 1333
• eVGA GTX 260 SC
• Cooler Master UCP 1100W
• Windows Visat Ultimate x86

.

HDTune

HDTune Pro 3.10 se numara printre programele mele preferate atunci cand vine vorba de testat unitati de stocare.  Am rulat benchmark-ul integrat, dar si benchmark-ul de fisiere, pentru o dimensiune de 32KB, 512KB, 4MB si 512MB.

Dupa cum putem observa, viteza maxima de citire obtinuta cu HDTune pentru USB 2.0 este putin mai mica  decat cea specificata de producator ( 31,2MB/s fata de 35MB/s declarati). Cu toate acestea, valoarea medie obtinuta este foarte buna pentru un device conectat pe USB. Situatia se schimba in cazul conexiunii eSATA, valorile obtinute depasind valorile specificate de producator, fiind identice cu valorile obtinute folosind conectarea directa prin Sata II. Singura diferenta notabila intre eSATA si Sata II se observa in cazul modului Burst, unde lipsa controller-ului intermediar isi spune cuvantul. Diferenta este mai accentuata in cazul benchmark-ului de fisiere, unde diferenta intre scriere si citire este putin mai mare in cazul conexiunii eSATA, rezultatele nefiind constante ca in cazul USB 2.0 respectiv SATA II. Daca in cazul conexiunii USB acestea sunt constante datorita limitarii impuse de conexiune si nu de HDD sau controller, in cazul eSATA se poate observa limitarea data de controller-ul folosit, fata de conectarea interna. Foarte interesant este si capitolul temperatura, hard-disk-ul operand la temperaturi scazute chiar si fara ajutorul unei raciri active.

.

ATTO Disk Benchmark

ATTO ofera un benchmark de fisiere bine pus la punct, in cadrul caruia pot fi usor observate valorile minime respectiv maxime care pot fi obtinute de unitatea testata, atat la capitolul citire cat si la scriere. Am folosit 3 dimensiuni de fisiere, de 64KB, 4MB respectiv 256MB.

Spre deosebire de HDTune, ATTO confirma specificatiile maxime pentru conexiunea USB 2.0, insa si rezultatele obtinute in cazul valorilor maxime pentru celelalte doua conexiuni sunt putin mai optimiste decat in cazul benchmark-ului anterior. Evident, pe noi ne intereseaza cel mai mult plaja de valori constante, unde putem vorbi de valori sustinute si in acest caz rezultatele nu difera foarte mult de cele obtinute cu HDTune.  Astfel, desi valorile maxime evidentiaza limitarea conexiunii eSATA, in cazul transferului sustinut acesta se comporta onorabil, similar cu Sata II.

.

PCMark 2005 & PCMark Vantage

Pentru a observa si mai usor diferentele dintre cele trei tipuri de conectare a hard-disk-ului, am folosit si suitele de teste pentru acesta incluse in benchmark-urile celor de la Futuremark. Astfel, desi vorbim tot despre benchmark-uri sintetice, acestea contin o serie de teste care simuleaza actiuni pe care le realizam in viata de zi cu zi, cum ar fi initializarea sistemului de operare, scanare de antivirusi, etc.

Rezultatele sunt usor contradictorii, PCMark 2005 accentuand diferenta intre eSATA si Sata II, in timp ce Vantage, adaptat mai bine aplicatiilor zilelor noastre, prezinta o diferenta similara cu ceea ce am observat pana acum in celelalte benchmark-uri rulate. Interesant este scorul obtinut in cazul conectarii unitatii prin interfata USB 2.0 in ambele benchmark-uri.

.

Total Commander

Oricat de precise ar fi benchmark-urile folosite mai sus, testul adevarului este dat intotdeuna de catre aplicatiile practice, pe care le folosim zilnic. Astfel, pentru a masura cat mai exact viteza de scriere in situatii reale, am folosit Total Commander si am copiat pe hard-disk-ul testat un fisier de 7GB, dar si un folder de 420MB care contine 2800 de fisiere de diferite dimensiuni, mai precis fisierul System32 din Windows XP, prezent pe o alta partitie decat cea pe care se afla sistemul de operare folosit (Vista).

Asa cum era de asteptat, viteza de scriere in cazul fisierelor de dimensiuni mici este destul de scazuta, insa viteza de scriere in cazul fisierului de 7GB este semnificativ mai buna. In cazul aplicatiei practice putem observa ca diferentele dintre eSATA si Sata II sunt minore, hard-disk-ul extern conectat pe eSATA avand aproape aceleasi performante ca si conectarea directa, ceea ce nu poate fi decat imbucurator.

.

Concluzii

Ei bine, iata ca am facut-o si pe asta si am testat si un hard-disk extern. Ce am descoperit astazi? Din fericire, numai lucruri bune. Transferul unor cantitati mari de date cu ajutorul unui hard-disk extern nu mai este neaparat o operatiune de lunga durata in cadrul careia putem servi pranzul in timpul copierii catorva zeci de GB. Cu ajutorul conexiunii eSATA putem beneficia de viteze ridicate de transfer chiar si in cazul unui hard-disk extern,  iar cu ajutorul bracket-ului inclus in pachetul hard-disk-ului TakeMS putem avea acest avantaj chiar daca placa noastra de baza nu este dotata cu o asemenea conexiune. Produsul testat astazi a reusit sa ma impresioneze intr-un mod placut, si spun asta din mai multe motive. In primul rand, asa cum am descoperit in cadrul testului, datorita vitezei de transfer. In al doilea rand, trebuie sa recunosc ca prezentarea eleganta a carcasei de aluminiu nu m-a lasat rece, produsul fiind foarte placut din toate punctele de vedere. Nu in ultimul rand, temperatura atinsa in timpul tranferului datelor este una foarte buna, iar hard-disk-ul incorporat in acest produs este unul foarte silentios. Desi vitezele de citire/scriere in momentul conectarii acestui hard-disk direct la PC nu sunt printre cele mai ridicate pentru o unitate interna, temperatura scazuta si nivelul de zgomot aproape imperceptibil vor fi apreciate de oricine, unitatea fiind silentioasa indiferent de modul de conectare folosit. Practic, singurul dezavantaj al acestui produs este dat de dimensiunile sale, portabilitatea fiind evident redusa. Concluzia este destul de simpla. Cei care vor portabilitate maxima vor alege intotdeuna o unitate mai mica (2,5″, 1.8″, etc), produsul testat astazi nefiind nici pe departe potrivit pentru a fi transportat in buzunar.  In schimb, cei care doresc un hard-disk extern de capacitate mare, cu viteze de transfer ridicate, dar si cu o functionare extrem de silentioasa, pot alege cu incredere TakeMS mem.line 3.5″.

Articolul poate fi discutat si pe CrazyPC.