De ce hibrid?

 
Introdusa pentru prima oara impreuna cu arhitectura Alder Lake si procesoarelor Intel Core din cea de-a 12-a generatie, arhitectura hibrida a reprezentat la acel moment o noutate absoluta in domeniul platformelor desktop. La fel ca si predecesorul sau, Raptor Lake combina practic 2 microarhitecturi pe aceeasi pastila, mai precis nucleele Performance (P-cores) care au un IPC foarte bun, insa si un consum pe masura si separat nucleele Efficient (E-cores) care sunt mai simple din punct de vedere arhitectural si puternic optimizate pentru scenariile de multithreading. Practic, nucleele Performance sunt maxim 8 la numar pentru varful de gama Core i9 13900K, beneficiind astfel de 16 fire de executie gratie integrarii tehnologiei Hyper-Threading. P-cores sunt de fapt nucleele pe care le stim si la care ne raportam din generatie in generatie. Astfel arhitecturile Golden Cove (Alder Lake) si Raptor Cove (Raptor Lake) sunt urmasele Cypress Cove (Rocket Lake), fata de care vin cu imbunatatiri arhitecturale simtitoare. Un astfel de salt nu am mai vazut de mai bine de 10 ani, de cand Skylake a fost lansat si a inlocuit atat arhitectura Haswell, cat si Broadwell.

E-cores sunt bazate pe arhitectura Gracemont, practic aceasta facand parte din gama Atom, adica nuclee optimizate pentru paralelism, insa focusul lor principal este acela de a rula la o tensiune de alimentare redusa. Mai mult decat atat, in spatiul ocupat de un singur nucleu Performance putem folosi 4 nuclee Efficient impreuna cu un cache 4MB L2 intre ele. Ca si performanta microarhitectura Gracemont este cu 40% mai performanta clock-per-clock decat Skylake, in conditiile in care puterea consumata este cu 40% mai redusa. Skylake este o generatie destul de veche, dar sa nu uitam faptul ca avem de-a face cu o arhitectura Atom, optimizata pentru multi-threading si consum redus. Gracemont este de-asemenea prima microarhitectura Atom care are suport AVX2, prin urmare comparatiile cu Tremont sau celelalte generatii mai vechi nu-si au rostul pentru ca nu avem acelasi sistem de referinta.

Avand in vedere limitele procesului de fabricatie Intel 7 (10nm Enhanced SuperFin), folosirea a mai mult de 8 nuclee / 16 fire de executie nu era fezabila datorita TDP-ului, dar si a performantei multithread care nu ar fi putut ajunge oricum din urma competitia, chiar daca Intel reuseau cumva sa inghesuie 10 sau 12 nuclee, 16 nuclee fiind fizic imposibil. Arhitectura hibrida este des intalnita in cazul procesoarelor ARM, folosite de regula in telefoane si tablete, acolo avem chiar 3 categorii de nuclee: performanta ridicata, performanta normala si nuclee eficiente, raportul intre ele fiind de cele mai multe ori 1 / 3 / 4 sau 2 / 4 / 4.