MSI MPG 321URX QD-OLED

 
Primul contact cu un PC l-am avut undeva la mijlocul anilor 80, intr-un birou din cadrul Institutului de Fizica Atomica de la Magurele, unde parintii mei, ingineri de meserie, s-au gandit ca nu ar strica sa faciliteze contactul odraslei cu tehnologia viitorului. Tot parintii mei, probabil impreuna cu bunicii, s-au gandit prin 92-93 ca ar fi cazul sa si aprofundez aceasta tehnologie, drept urmare asa am ajuns unul dintre cei doi pustani care participau la cursuri “de calculatoare” alaturi de mai multi tineri trecuti de 20 de ani, care aveau nevoie de Office, cunostiinte de operare PC si eventual ceva programare de baza trecute pe CV.

Iar unul dintre lucrurile pe care nu o sa le uit niciodata, devenit ulterior sinonim cu introducerea in orice curs de profil din tara noastra, a fost modul in care ne-a fost prezentat calculatorul… acest ansamblu alcatuit din doua parti componente, mai precis partea fizica (hardware) si partea logica (software). Iar partea hardware, la randul ei, era prezentata ca fiind un ansamblu de circuite electrice, electronice si parti mecanice, care includ unitatea centrala si perifericele, adica partea vizibila a calculatorului.

Ei bine, oricat de greoaie, invechita sau simplista ar suna aceasta definitie, ea nu este deloc eronata, motiv pentru care este folosita in continuare in mai multe unitati de invatamant. Desigur, intre timp dualitatea hardware / software s-a extins intr-o dimensiune terta, prin aparitia componentei denumita internet, dar, in linii mari, definitia de baza se aplica si in zilele noastre. Iar noi, cei care ne ocupam de … ehm… partea vizibila a calculatorului, adica hardware, am avut ocazia sa asistam la dezvoltarea accelerata a fiecarei parti componente in parte, indiferent daca aceasta este montata in unitatea centrala sau in afara ei.

Si daca in prima parte a activitatii noastre alaturi de sistemele de calcul ale ultimelor trei decade am fost simpli utilizatori pasionati, de aproape 17 ani de zile nu doar am asistat la dezvoltarea acestui domeniu, ba chiar am fost implicati activ pe post de cronicari, aici, pe LAB501, documentand fiecare lansare de procesor sau placa video, alaturi de generatii intregi de memorii, placi de baza, solutii de stocare, carcase sau surse.

Astfel, am vazut impreuna cum noi tehnologii se nasc, in timp ce altele devin perimate, cum fiecare parte componenta a PC-ului devine din ce in ce mai puternica, mai performanta, capabila de lucruri pe care nici nu ni le imaginam macar in urma cu 20-30 de ani. De exemplu, in cadrul cursului de informatica pe care il urmam acum peste 30 de ani, aveam la dispozitie monitoare CRT monocrom si placi video CGA si EGA, iar adaptoarele si monitoarele VGA care puteau reproduce pana la 16 culori simultan, dintr-un total de 64, erau o legenda, despre care auzisem, dar pe care nu o vazusem niciodata pe viu.

Si totusi, aveau sa mai treaca doar 2-3 ani pana intram in posesia primului PC proprietate personala, echipat cu o placa video VGA si un monitor pe masura si imi aduc aminte si acum cuvintele magice pe care le puteam folosi in compilator pentru a afisa 256 de culori in DOS… ASM… INT13H. Ei bine, minunea avea sa se defecteze cativa ani mai tarziu, iar eu intram in posesia ultimului CRT pe care l-am mai folosit in daily-use vreodata, o bestie SVGA care putea afisa imagini 1024 x 768, cu adancime de culoare pe 24 de biti… ce vremuri!