P45 a fost unul dintre cele mai asteptate chipset-uri din ultima vreme, lansarea sa punand pe jar atat pasionatii din intreaga lume, cat si producatorii de hardware, care s-au intrecut in organizarea de concursuri de overclocking, avand ca scop demonstrarea capacitatilor noului chipset. Este adevarat, tinand cont ca Wolfdale-urile au fost limitate din punct de vedere al FSB-ului de catre P35 si doar anumite implementari de 965P reusind sa se ridice la inaltimea asteptarilor, promovarea si demonstrarea capacitatilor noului chipset s-au impus ca fiind necesare, pentru a convinge consumatorii de potentialul adus odata cu imbunatatirile primite fata de P35.
Asa ca, odata cu lansarea oficiala a chipset-ului, toti producatorii importanti au aruncat in joc o serie intreaga de implementari, in speranta obtinerii unei cote cat mai mari de piata pe segmentul mainstream. Mai mult decat atat, majoritatea producatorilor au introdus tehnologii sau concepte noi odata cu lansarea implementarilor P45. Astfel, Asus a inclus pe modelel de varf EPU si Express Gate precum si multe, multe faze ale sistemului de alimentare al procesorului, Gigabyte a lansat un model destinat exclusiv overclockerilor (EP45 Extreme), iar MSI a rafinat sistemul DR MOS si a pus accentul pe oferirea unor bios-uri cat mai complete si potrivite pentru realizarea overclocking-ului. Paradoxal, Asus nu au reusit sa ofere implementari care sa se fie la inaltime si sa se bucure de succesul pe care l-au avut modelele cu X48, iar modelul extrem al celor de la Gigabyte, ce desi reprezinta un mare pas inainte, se afla intr-o perpetua asteptare a “bios-ului care rezolva problemele”, similar situatiei Foxconn-ului BlackOPS intre placile cu X48. Pentru o companie ale carei produse erau departe de a oferi performanta in regim de overclocking, putem spune ca MSI chiar a inregistrat un succes cu seria P45, multe exemplare fiind capabile de FSB peste 600MHz. Totusi, nici una dintre companiile de mai sus nu a reusit sa ofera implementarea optima a noului chipset, performantele maxime promise de acesta nefiind tangibile.

Ei bine, surprizele au un stil foarte special de a-si face aparitia in ultima vreme, una de proportii venind din partea celor de la Biostar, care au lansat o gama restransa de implementari ale chipsetului P45 aproximativ in aceeasi perioada cu marii producatori amintiti mai sus. Supriza este ca, spre deosebire de marii producatori amintiti mai sus, Biostar au produs doua placi formidabile atunci cand vine vorba de overclocking. Ba, mai mult decat atat, cu un pret foarte rezonabil si accesibil marii majoritati a pasionatilor de hardware. Nu vom vorbi astazi despre TP45HP, ale carei performante pentru pretul cerut o fac un best buy absolut al momentului, ci ne vom concentra asupra navei amiral din portofoliul celor de la Biostar, si anume Biostar TPower I45. Astfel, datorita celor de la Biostar, carora tin sa le multumesc pe aceasta cale, am luat la puricat un exemplar de I45. Mai multe detalii… va asteapta mai jos.

Pentru specificatiile complete am apelat la site-ul producatorului:

Chipset:

* Intel P45 / Intel ICH10R

Highlights

Main

CPU SUPPORT

* Intel® Core™2 Extreme Processor
* Intel® Core™2 Quad Processor
* Intel® Core™2 Duo Processor
* Intel® Pentium® Dual-Core Processor
* Intel® Celeron® Dual-Core Processor
* Intel® Celeron® Processor 400 Sequence

FSB

* Support FSB 800/1066/1333/1600MHz

MEMORY
* Support Dual Channel DDR2 667/800/1066/1200(OC) MHz
* 4 x DDR2 DIMM Memory Slot
* Max. Supports up to 16GB Memory

EXPANSION SLOT

* 2 x PCI Slots
* 2 x PCI-E x1 Slot
* 2 x PCI-E x16 2.0 Slot (CFX x8)

STORAGE

* 6 x SATA2 3Gb/s Connector
* 2 x eSATA Connector
* 1 x IDE Connector
* Support SATA RAID: 0,1,5,10

USB

* 6 x USB 2.0 Port
* 3 x USB 2.0 Header

Gigabit Ethernet

* Realtek RTL8111C – 10/100/1000 Controller

AUDIO Codec

* Realtek ALC888S 8+2 Channel HD Audio

REAR I/O

* 1 x PS/2 Mouse
* 1 x PS/2 Keyboard
* 2 x eSATA2 3Gb/s Connector
* 6 x USB 2.0 Port
* 1 x RJ-45 Port
* 6 x Audio Connector

INTERNAL I/O

* 3 x USB 2.0 Header
* 6 x SATA2 3Gb/s Connector
* 1 x IDE Connector
* 1 x Floppy Connector
* 1 x Front Audio Header
* 1 x Front Panel Header
* 1 x CD-IN Header
* 1 x S/PDIF-IN Header
* 2 x S/PDIF-OUT Header
* 1 x CPU FAN Header
* 2 x System FAN Header
* 1 x Serial Header

DIMENSION

* ATX Form Factor Dimension: 30.5 cm X 24.4 cm ( W x L )

OS SUPPORT

* Support Windows 2000 / XP / XP 64 / Vista / Vista 64

ACCESSORIES

* 1 x IDE Cable
* 6 x SATA Cable
* 6 x SATA Power Cable
* 1 x S/PDIF Cable
* 1 x I/O Shield
* 1 x CD Driver
* 1 x User Manual
* 1 x DIY Thermal Kit

Ambalajul denota bun gust, culoarea predominanta fiind negrul. Nu putem sa nu remarcam dimensiunile cutiei, care este ceva mai mare decat o cutie obisnuita de placa de baza, dar si screenshot-ul care poarta logo-ul “FSB achieved 600MHz”, care vine ca o garantie a performantelor placii atunci cand vine vorba de overclocking. De fapt, mai multe detalii denota clar target-ul acestei placi, cum ar fi si radiatorul suplimentar prevazut cu ventilator, care poate fi montat pe radiatorul de pe mosfeti in cazul in care se doreste racirea activa a acestora, denumit de catre cei de la Biostar DIY Thermal Kit.

In pachet putem gasi 6 cabluri SATA, 6 adaptoare Molex-Sata, un cablu IDE, un bracket care contine un cablu si o mufa S/PDIF, shield-ul placii de baza, cd-ul cu driveri si software, manualul placii de baza, si cooler-ul despre care vorbeam mai sus, DIY Thermal Kit. Ca si aditie interesanta, in manualul placii de baza gasim impaturit un mic poster A4, pe care sunt trecute cele mai importante realizari ale overclockerilor folosind aceasta placa de baza, precum si FSB-ul maxim atins cu acest model de placa de baza (in momentul tipariri poster-ului acesta era 724MHz, intre timp aceasta valoare a fost depasita tot cu un Biostar I45, ajungandu-se la 736MHz).

Pe CD-ul din pachet putem gasi si versiunea a 2-a a software-ului TPower, destinat monitorizarii si modificarii parametrilor sistemului, update-ului de Bios, sau accesului la eHot-Line, serviciul de suport online pus la dispozitie clientilor de catre Biostar. TPower II are 4 ferestre principale. Prima este destinata overclocking-ului, prin intermediul careia poate fi modificat FSB-ul dar, cel mai important, pot fi modificate din Windows voltajele setate in Bios pentru procesor, memorie, northbridge si FSB. Aceasta aditie este mai mult decat binevenita pentru overclockeri care, desi vor folosi tot bios-ul pentru cele mai importante setari, vor putea face ajustari de finete foarte rapid direct din Windows. De asemenea, tot din aceasta fereastra se pot ajusta parametrii placilor video Biostar (frecventa GPU si GDDR) care suporta acest sistem de control. Cea de-a doua fereastra este destinata monitorizarii voltajelor, temperaturilor (procesor si sistem) precum si a vitezei de rotatie pentru 3 ventilatoare conectate pe placa de baza (CPU Fan, CHIP fan, SYS fan). Prima data cand deschidem aceasta fereastra, software-ul calibreaza automat viteza de rotatie a ventilatoarelor, in functie de temperaturile din sistem. Ulterior, viteza poate fi ajustata manual in cadrul aceleiasi ferestre. Ce-a de-a treia fereastra afisaza versiunea curenta de Bios, si ne permite salvarea ei pe hard disk, precum si flash-uirea unui nou Bios, direct din Windows. Nu in ultimul rand, tot in cadrul TPower avem la dispozitie fereastra eHot-Line, prin intermediul carora consumatorul poate primi ajutor din partea celor de la serviciul tehnic Biostar.

BIOS

Bios-ul este una dintre cele mai importante componente ale unei placi de baza, de multe ori o versiune de bios imbunatatind semnificativ performantele unei placi de baza, facand astfel diferenta dintre un produs bun si unul exceptional. De asemenea, in bios se intampla magia overclocking-ului, pentru care se impune posibilitatea accesarii anumitor setari. Placa a venit cu ultimul bios instalat, si anume P45AA710 , din 10-07-2008.

Avem la dispozitie o multitudine de setari utile, pe care le puteti descoperi in pozele de mai jos. Noi ne vom ocupa in principal de meniul Overclocking Navigator, sau O.N.E.

Pentru incepatori, exista in bios un sistem de overclocking automat al sistemului, mai putin interesant din punctul nostru de vedere. Mult mai interesant este modul “Manual Overclocking”, modul de lucru efectiv pentru un overclocker. Evident, avem de-a face cu setarile obisnuite pentru o astfel de placa, putand seta multiplicatorul procesorului (Intel Speedstep – Disabled / Ratio CMOS setting), FSB-ul (CPU Frequency Setting), MCH strap-ul (FSB to Northbridge Latch – 200/266/333), sau frecventa memoriei (DRam Frequency). Exista in schimb si o setare deosebita, pe care eu nu am mai vazut-o pe alte placi de baza pana acum, si pe care o gasesc a fi foarte utila. Este vorba despre “Over Clock Retry Count”, care ne permite sa setam de cate ori vrem ca sistemul sa incerce sa incarce setarile din bios inainte sa revina la default in cazul in care setarile nu sunt potrivite. Tot in fereastra principala O.N.E gasim si FSB Compensation Finetune (pentru mine cea mai buna setare a fost Enabled), DDR2 Enhace Mode (cea mai buna setare in testele mele a fost fie Disabled fie Auto) precum si Memory Test, care nu este nimic altceva decat activarea MemTest dupa boot, in buna traditie a placilor dedicate overclocking-ului.

In cadrul meniului O.N.E. exista 4 sub-meniuri. DRAM Timing Configuration permite setarea latentelor, printre care si Performance Level-ul, precum si alegerea uneia dintre cele 4 configuratii interne pentru memorii (DDR2 RCOMP Configuration). Pentru mine cel mai bine au functionat Configuration 2 si 4. Clock Gen Configuration permite ajustarea frecventei PCI Express, precum si ajustarea unor parametrii avansati pentru generatorul de tact. CPU Configuration permite activarea/dezactivarea a 4 parametrii importanti ai procesorului (C1E Support, TM Function, C-State tech si Multi-Processing). Dezactivand multiprocesarea putem opri al doilea core pentru a obtine o frecventa maxima si mai mare in cazul realizarii unui overclocking extrem.

Cel mai important sub-meniu este, evident, cel in care putem ajusta voltajele, numit sugestiv Voltage Configuration. Pentru procesor putem ajusta voltajul fata de VID, intre -0,05v si +1.3v, ceea ce s-ar traduce, de exemplu, pentru un procesor cu VID 1.225, in posibilitatea ajustarii voltajului intre 1.175v si 2.525v, adica mai mult decat suficient si pentru cel mai abuziv overclocker. Pentru maniacii silent PC ar fi fost binevenita posibilitatea scaderii si mai mult a voltajului, macar un -0,10v fiind de dorit. Un alt aspect care ar putea fi imbunatatit este finetea pasilor in care modificam voltajul, de la 0.150v in sus ajustarea facandu-se din 0,05 in 0,05v. Pasi de 0.025 ar fi mult mai recomandati pentru un control mai fin asupra voltajului; situatia este identica si in cazul ajustarii celorlalte voltaje, si pentru acestea pasii fiind destul de mari de la un punct in sus. Pentru memorie putem seta voltaje intre +0,050v si + 1.850v. Din cate am vazut eu, punctul de plecare al placii este 1.88v, deci putem ajusta voltajele intre aceasta valoare si 3,63v, o valoare mult prea mare si pentru majoritatea memoriilor DDR1, pe care 99% dintre utilizatorii placii nu o vor folosi niciodata. Pe de alta parte, este adevarat, un asemenea voltaj poate fi folosit in cazul urmaririi unui record de frecventa pentru memorii, caz in care acestea ar fi racite cu gheata carbonica sau azot. Oricum, deja de la 3v in sus pasii sunt mult prea rari, fiind de dorit rezolvarea acestui aspect in viitoarele versiuni de bios. Voltajul northbridge-ului il putem ajusta intre +0.025 si +0.700v, adica intre 1.1v si 1.8v, ceea ce reprezinta valori tocmai portivite pentru cele mai extreme sesiuni de benching. Personal nu am observat imbunatatiri considerabile ale FSB-ului maxim atins peste valoarea de 1.55v, chiar si racind chipset-ul cu azot. Nu am observat nici o scalare nici chiar in cazul folosirii unei temperaturi de -100oC pentru NB. FSB Voltage (VTT) il putem ajusta intre 0.025v si 0.750v, adica putem obtine o valoare cuprinsa intre 1.12v si 1.87v. Cu E8600-ul folosit de mine cea mai buna valoare s-a dovedit a fi 1.44, atat pe aer cat si sub azot. PLL-ul poate lua 4 valori fixe cuprinse intre 1.5 si 1.8, cea mai buna valoare pentru mine fiind 1.5v. Tot in cadrul aceluiasi sub-meniu putem seta GTL-urile pentru fiecare core in parte si pentru MCH, avand la dispozitie 4 rapoarte pentru fiecare in parte. Concluzia mea a fost ca, cel putin in cazul exemplarului meu, GTL-urile standard pentru Core 1 si Core 2 reprezinta cea mai buna setare, iar MCH-ul poate fi lasat fara nici o problema pe Auto.

As mai aminti posibilitatea salvarii / incarcarii de profile, cu ajutorul CMOS Back-up Function, precum si meniul Advanced, de unde putem avea acces la mai multe setari pentru procesor, la monitorizarea temperaturii si voltajelor prin intermediul Hardware Health Configuration sau putem activa sau dezactiva anumite componente de la Config Onboard PCI/PCI-E Devices. Din sub-meniul Smart Fan Configuration putem creea profile pentru turatia ventilatoarelor din sistem in functie de temperatura.

Una peste alta, am descoperit cu placere un bios matur, bine gandit, care contine setarile importante fara a face exces de setari care nu rezolva mai nimic, dar dau bine acolo de dragul marketing-ului. Pot spune ca mi-a placut bios-ul si modul in cre placa lucreaza, singurul repros pe care il pot aduce fiind pasii mult prea mari din cadrul setarii anumitor voltaje.

Dupa ce am scos placa din punga anti-statica am stat putin si am “admirat-o”. PCB-ul este de culoare neagra, iar schema coloristica a sloturilor este placuta, constand intr-o combinatie de verde deschis si caramiziu, punctat de cateva accente rosii date de jumperi, gri, date de condensatorii solizi folositi in exclusivitate, dar si de cuprul din care este facut sistemul de racire. Sistemul de racire este compus din doua parti. Un radiator mic pe Southbridge, precum si doua radiatoare de dimensiuni medii, dispuse pe Northbridge si VRM, si legate intre ele printr-un heat-pipe. Asa cum aminteam si mai devreme, partea superioara a radiatorului ce acopera VRM-ul poate fi demontata, si in locul ei putem fixa radiatorul cu heatpipe prevazut cu ventilator, pe care il gasim in pachet. Eu personal nu am simtit nevoia sa montez acest radiator, in cadrul testelor pe aer placa neprezentand simptome de incalzire excesiva. Investigand mai atent, observam ca exemplarul din test este revizia 5.1, iar chipsetul este revizia A02. Chipset-ul nu este acoperit cu un IHS, si nici un shim nu este montat in jurul pastilei, deci se impune o atentie sporita atunci cand demontam/montam racirea, pentru a nu ciobi pastila. Demontarea racirii stock o vom face macar odata, fie si numai pentru a schimba pasta termica de pe chipset care, la fel ca si in cazul multor alte placi de baza, consta intr-o mazga foarte densa, de culoare alba. Odata inlaturata, putem folosi AS5, Ceramique sau ce prefera fiecare, pentru a asigura un contact perfect intre pastila si racire. De retinut faptul ca intreaga suprafata a pastilei trebuie acoperita cu pasta termica atunci cand montan racirea la loc, spre deosebire de chipseturile acoperite cu IHS, unde marginile pot ramane neacoperite. In zona VRM-ului situatia se prezinta foarte bine, fiind folosit un pad termoconductor pentru a transmite caldura intre mosfeti si radiator. Din cate am observat eu contactul este foarte bun, uniform, radiatorul apasand ferm pe toti mosfetii. Oricum, odata cu inlaturarea radiatorului, putem observa cu atentie VRM-ul alcatuit din 4 faze, proiectat in stil clasic, fiecare faza avand o bobina, doi condensatori si trei mosfeti. Pot sa afirm cu mana pe inima ca sistemul de alimentare al procesorului isi face treaba cu brio, frecventele pe care le veti vedea in test confirmand pe deplin acest aspect. Zona socket-ului este foarte aerisita, putand fi montat fara probleme orice sistem de racire. De altfel, datorita profilului jos al radiatoarelor de pe chipset si VRM, nu cred ca exista vreun heatsink pe piata care sa puna probleme de compatibilitate. Totusi, datorita spatiului gol din jurul socket-ului, zona este usor de izolat pentru lucrul in regim sub-zero, insa trebuie acordata o atentie sporita izolatiei, deoarece placa poate sa inghete foarte usor mai ales in partea superioara. Ajungand in zona sloturilor pentru RAM, observam chip-ul de BIOS, socket-abil, ceea ce permite realizarea operatiunii de hot swap in cazul coruperii bios-ului. De asemenea, tot in zona sloturilor RAM observam etajul de filtrare al curentului destinat memoriei, alcatuit din condensatori solizi bine dimensionati. Putin mai jos descoperim jumper-ul cu ajutorul caruia putem reseta bios-ul si cele 6 porturi SATA, inclinate la 90o fata de placa, pentru a facilita obtinerea unui wire-management de calitate. In aceeasi zona se afla situat display-ul placii de baza, care afiseaza coduri compuse din doua cifre/litere, in timpul procedurii de initializare, si temperatura procesorului, odata ce procedura de initializare a fost incheiata cu succes. Aici pot aduce un nou repros celor de la Biostar, deoarece nu toate codurile sunt documentate in manual. De fapt, majoritatea codurilor intalnite de mine pe parcursul testarii nu figureaza in manual, si nu le-am gasit nici pe pagina producatorului.
In partea inferioara putem gasi butonele de Power si Reset, devenite obligatorii pe orice placa adresata overclockerilor.
Langa sloturile PCI descoperim chip-ul Fintek F71887F, responsabil cu monitorizarea parametrilor sistemului. Langa acesta se afla una dintre cele 3 mufe pentru alimentarea ventilatoarelor prezente pe placa de baza, pe langa aceasta mai fiind disponibile o mufa in zona chipset-ului, precum si o mufa tip PWM in zona socket-ului. .

Placa dispune de 2 sloturi PCI, 2 sloturi PCI-E x1 si 2 sloturi PCI-E x16 2.0, care pot functiona 16x (un slot odata) sau 2 x 8x in CrossfireX. Comutarea intre cele doua moduri de functionare se realizeaza in mod manual, mutand cei 8 jumperi dintre sloturi de pe o pozitie pe cealalta. In vecinatatea primului slot PCI-X x1 descoperim o mufa molex, al carei rol este acela de alimentare suplimentara pentru placa video. Sub primul slot PCI-E x16 se afla plasat chip-ul generatorului de tact (ICS 9LPRS926EGLF). De asemenea, in extremitatea din spate a placii de baza putem vedea codecul audio 7.1 integrat (Realtek ALC888S) precum si placa de retea integrata (Realtek RTL8111C).

La capitolul conectori placa se prezinta mediu (numai bine pentru overclockeri), mai multe detalii puteti vedea la capitolul specificatii. Oricum, eu personal prefer o placa cu un numar decent de porturi, dar fara exagerari, astfel incat pretul sa vina din calitatea componentelor folosite, nu din numarul de controller-e USB sau LAN. Aceasta este, bineinteles, o parere strict personala.

Una peste alta placa are un design simplu, fiind foarte aerisita si beneficiind de o racire care isi face treaba cu brio. Apreciez curatenia din zona socket-ului si a chipset-ului, precum si prezenta butoanelor de Power si Reset si a display-ului de diagnoza.

Ei bine, in sfarsit ajungem la partea cu adevarat interesanta. Spun asta pentru ca acesta este scopul principal al acestei placi si in acest regim de utilizare straluceste cu adevarat. Ei bine, recorduri am tot vazut pe diverse forumuri, la fel ca si bench-session-uri realizate cu aceasta placa. Noi vom vedea acum ce poate acest exemplar si ne vom concentra pe overclocking-ul memoriilor, pe FSB-ul maxim atins, in special pe performantele atinse in regim de lucru sub-zero, acolo unde placa se dezlantuie cu adevarat.

Platforma de teste

Aer

Intel Core 2 Duo E8600
Cooler Master Hyper Z600
2x1GB Crucial Ballistix PC8500
2x1GB Crucial Ballistix PC8000
WD Raptor 74GB
PC Power & Cooling Silencer 610W

Prima impresie

Dupa asamblarea sistemului si realizarea unor setari de baza in bios, am intrat in Windows ca sa arunc o privire la vdrop si temperaturi. La o incarcare medie, 4000MHz, cu 1.31v setati in bios, am constatat un drop de 0.024v, o valoare foarte buna as putea spune. De asemenea, am pipait putin heatsink-urile de pe placa de baza in timpul unui Othos la setarile de mai sus, si nu am constatat o crestere evidenta a temperaturilor acestora.

FSB

FSB-ul este unul dintre cei mai importanti factori care determina potentialul de overclocking al unei placi de baza. Asa cum spuneam mai devreme, Wolfdale-urile au fost serios limitate de chipseturile prezente pe piata in momentul lansarii, numai 965 facand fata, si numai in anumite implementari. Lansarea lui P45 (dar si a lui X48 in cadrul implementarilor Asus) a rezolvat aceasta problema, insa, asa cum aminteam mai sus, nu toate implementarile au fost atat de reusite din acest punct de vedere. Ei bine, TPower I45 este placa de baza care a confirmat pe deplin potenta chipsetului din acest punct de vedere, valorile atinse fiind uriase. Evident, la fel ca si in cazul procesoarelor sau al GPU-urilor, nu toate exemplarele de P45 se overclockeaza identic, iar noi ne vom ocupa strict de exemplarul de fata.
Am testat pentru a gasi FSB-ul maxim pe aer, folosind multiplicator 6x, pentru a nu fi limitat de procesor.

FSB maxim stabil – 610MHz

FSB maxim atins – 640MHz

vCore – 1.35v
vNB – 1.45v
vFSB – 1.45v
vPLL – 1.5v

Platforma de teste

LN2

Intel Core 2 Duo E8600
k|ngp|n F1 EE | Duniek NB pot
2x1GB Crucial Ballistix PC8500
Nvidia 9800GX2 Micutzu modded + Tek9
WD Raptor 74GB
PC Power & Cooling Silencer 610W / Cooler Master Real Power 1250W

FSB & frecventa maxima – sub-zero

Pentru a obtine frecventa maxima am racit procesorul cu azot lichid, temperatura de lucru situandu-se in jurul valorii de -164oC. De asemenea, pentru a impinge platforma la maxim am racit si chipset-ul cu azot, temperatura de lucru fiind -60oC.

Frecventa 3D – 6300MHz

Frecventa SuperPI 1M – 6500MHz

Frecventa maxima validare – 6578MHz

Frecventa maxima screenshot – 6600MHz

vCore – 2.08v
vNB – 1.55v
vFSB – 1.45v
vPLL – 1.5v

Dupa cum putem vedea, FSB-ul pe care aceasta placa il poate atinge este cel putin impresionant, la fel ca si frecventa maxima atinsa de procesor. Este adevarat ca chipsetul de pe exemplarul din acest test este putin mai slab in comparatie cu alte exemplare de I45, care pot atinge valori ale FSB-ului si mai mari, insa trebuie sa ne gandim ca deja la 655MHz putem vorbi de o limitare evidenta a procesorului, foarte putine E8600 putand atinge 6550MHz chiar si racite sub azot. Evident, in cursa spre cei 6578MHz pe care i-am putut atinge, cel mai important element este procesorul, acesta fiind un exemplar reusit, insa placa de baza nu a reprezentat o limita, si a permis atingerea unei asemenea frecvente. Frecventa maxima stabila in 3DMark2001 a fost obtinuta in timpul unei sesiuni de benchmark-ing alaturi de Micutzu, si pot spune ca placa a functionat cateva ore in aceste conditii, la 6300MHz cu 2.08v setati pentru procesor, ceea ce confirma ceea ce spuneam mai devreme despre eficienta si calitatea VRM-ului de pe aceasta placa. Posibilitatea rularii 3DMark la aceasta frecventa este un indicator bun asupra calitatii placii, multe implementari ale P45 avand probleme majore cu FSB-ul maxim stabil in 3D. Astfel, cu alte implementari ne-am confruntat cu situatii in care placa putea rula SuperPI 1M la 650MHz FSB, dar nu putea rula 3DMark decat la 610MHz FSB, ceea ce reprezinta o diferenta foarte mare. Si din acest punct de vedere, exemplarul din test de dovedeste echilibrat si performant, diferentele intre 3D, SuperPI si validare fiind normale. Mai mult decat atat, merita remarcat faptul ca nu este necesara volt-moddarea placii de baza pentru a avea rezultate deosebite in sesiuni de bechmarking extrem, ceea ce reprezinta un mare plus pentru producatori. Oricum, dupa parerea mea, placa se comporta exemplar conditii foarte dure de exploatare, exemplarul de fata trecand prin cateva sesiuni de overclocking, in care procesorul a stat in mare parte din timp la -164oC iar chipset-ul in jurul valorii de -60oC. Placa si-a facut treaba cu brio, si sunt foarte multumit de acest fapt.

RAM Overclocking

Un alt aspect important este modul in care placa de baza lucreaza cu memoriile, frecventele care pot fi atinse, precum si latentele pe care chipsetul le permite. Am folosit in teste doua kituri de Crucial Ballistix cu IC-uri Micron D9GMH, recunoscute pentru capacitalile lor in domeniul overclocking-ului. Memoriile au fost testate inainte si pe alte placi, deci stiam ce pot. Am vrut sa vad daca Biostar-ul ma va limita, sau imi va permite sa le imping si mai mult. Ei bine…haideti sa ne uitam putin la rezultate:

Single Channel

4-4-4-12 …………………………….. 685MHz – DDR2 1370 – SuperPi1M
4-4-4-12 …………………………….. 690MHz – DDR2 1380

Dual Channel

4-4-4-12 …………………………….. 675MHz – DDR2 1350 – SuperPi1M
4-4-4-12 …………………………….. 666MHz – DDR2 1333
4-4-4-12 …………………………….. 685MHz – DDR2 1370 – Max screen

4 x 1GB

4-4-4-12 …………………………….. 600MHz – DDR2 1200 – SuperPi1M
4-4-4-12 …………………………….. 675MHz – DDR2 1350 – Max screen

5-5-5-15 …………………………….. 700MHz – DDR2 1400

Din nou avem de-a face cu rezultate notabile, I45 dovedindu-se formidabila si la acest capitol. Din ceea ce am testat eu, cel mai bine lucreaza cu divizorii 1:1, 2:3 si 5:6. Am observat ca alte implementari lucreaza foarte bine in raport 5:8, insa, din pacate, exemplarul meu a refuzat sa functioneze folosind acest raport. Cu toate acestea, rezultatele obtinute sunt imbucuratoare si dovedesc din plin calitatile acestei placi de baza. Folosind CAS 4 am ajuns la aceeasi limita maxima pe care am intalnit-o si pe Asus Commando (690MHz), folosind CAS3 am putut obtine o validare cu cativa MHz mai jos decat atunci cand am testat aceleasi memorii pe Commando, insa, folosind CAS 5 am reusit sa obtin o frecventa sensibil mai mare.

Ce as mai putea adauga pe langa cele spuse deja pana acum? As incepe cu aspectele negative, destul de putine la numar. In primul rand, placa este destul de lenta clock/clock, ceea ce inseamna ca FSB-ul mare care poate fi atins sacrifica partial performanta. Un al minus ar fi pasii prea mari in care se pot regla voltajele in bios, folosirea unor pasi mai fini fiind recomandabila, dupa parerea mea. Ultimul minus este lipsa unei documentari detaliate pentru codurile de eroare afisate de placa. Acestea ar fi dezavantajele din punctul meu de vedere. Pe de alta parte, placa se comporta exemplar, facand exact ceea ce ar trebui sa faca o placa de baza destinata overclocking-ului. Mai mult decat atat, putem observa cu usurinta ca o placa de baza nu trebuie sa aiba 16 faze de alimentare pentru procesor, 12 porturi USB sau sa coste peste 200 de Euro pentru a fi foarte performanta. FSB-ul maxim care poate fi atins cu aceasta placa este arhisuficient pentru orice overclocker extrem, iar modul in care lucreaza cu memoriile este de asemenea pe masura asteptarilor. Practic, cu indemanare, pasiune si racirea potrivita, se pot obtine rezultate de top folosind TPower I45. Daca adaugam acestor calitati pretul rezonabil, avem de-a face cu siguranta cu una dintre placile de baza pe care ar trebui sa le aveti pe lista printre primele optiuni in cazul in care aveti in plan o achizitie de acest gen pana la sfarsitul anului si aveti cea mai mica legatura cu overclocking-ul.