AMD Ryzen 9 7950X3D – Studiu de overclocking

A trecut cu siguranta ceva timp de cand nu am mai avut pe LAB501 un studiu de overclocking detaliat intr-un articol separat, insa cu siguranta multa lume se intreaba cum se poate scoate cea mai ridicata performanta din noul AMD Ryzen 9 7950X3D, al carui review il puteti citi aici. Multi dintre voi probabil se intreaba de ce subiectul studiului nostru este un procesor limitat atat din pricina Tjmax-ului blocat la 89 oC (vs 95 oC in cazul modelelor normal fara 3D V-Cache), cat si prin imposibilitatea de a seta o frecventa fixa. Daca in cazul lui Ryzen 7 5800X3D cresterea frecventelor era imposibila, de data asta AMD ne lasa sa folosim PBO (Precision Boost Overdrive) si CO (Curve Optimizer), adica metoda de overclocking care ne ofera cele mai bune rezultate in cazul Zen 3 (Vermeer) si Zen 4 (Raphael).

Prin urmare, cine putea fi candidatul perfect pentru studierea metodei de overclocking folosind PBO / CO daca nu varful de gama AMD Ryzen 9 7950X3D, la care aceasta metoda este si unica posibila pentru marirea performantei. Tehnologia PBO se ocupa de marirea limitelor PPT (Package Power Tracking), TDC (Thermal Design Current) si EDC (Electrical Design Current) insa in cazul de fata activarea ei nu ne ajuta, pentru ca temperatura tinta de functionare, Tjmax, este setata la 89 oC si nu poate fi depasita nicicum.

Singura modalitatea de a obtine frecvente mai mari este prin alterarea curbei VFT (Voltaj Frecventa Temperatura) presetata de AMD, aceasta fiind caracteristica fiecarui procesor in parte. Practic, in functie de calitatea siliciului, fiecare nucleu are o tensiune de alimentare (VID) specificata pentru fiecare frecventa de functionare, dupa aceasta se stabilesc si algoritmii de clasificare a overclocking-ului pentru procesoare (SP in cazul ASUS, Biscuits in cazul Gigabyte). Prin intermediul optiunii CO putem muta intreaga curba VFT cu un offset, micsorand tensiunile de alimentare, sau marind tensiunile de alimentare.

Cum marea partea a procesoarelor moderne sunt optimizate pentru o functionare in permanenta la o temperatura egala cu Tjmax setand un CO pozitiv, mai precis crescand tensiunea de alimentare a procesorului, va rezulta automat o frecventa de functionare mai mica. Acest lucru este normal, pentru ca procesorul va ajunge mai repede la Tjmax si prin urmare frecventa de boost va fi limitata mai devreme. Prin urmare metoda de urmat este intotdeauna setarea unui CO negativ si trebuie sa vedem pana unde putem scadea coeficientul fara a afecta stabilitatea sistemului.

Coeficientul in sine poate fi setat pe toate nucleele sau individual pe fiecare nucleu, cea de-a doua varianta fiind extrem de mare consumatoare de timp. Pentru cei care nu au rabdarea sau cunostintele necesare, exista si o optiune in Ryzen Master (utilitarul de overclocking a celor de la AMD) de a cauta singur coeficientul optim pentru CO, insa dureaza peste 2 ore jumate. Mie-mi place insa lucru manual, prin urmare nu voi trata metoda automata in acest articol. Pe pagina urmatoare vedem platforma test si trecem la treaba!