Fara indoiala, unul dintre cele mai importante evenimente ale anului a fost lansarea unei noi generatii de procesoare Intel. Genul acesta de evenimente are deobicei darul de a incita mintile pasionatilor, zvonuri si presupuneri despre performantele noii arhitecturi fiind vehiculate pe internet inca din primavara. Agitatia este justificata,  o noua lansare Intel insemnand de multe ori impunerea unor noi tehnologii, renuntarea la unele mai vechi, stabilirea tendintelor pietei in urmatorii ani, s.a.m.d. Lansarea lui Nehalem coincide cu un ramas bun adresat socket-ului LGA775, precum si memoriei DDR2 (cel putin pe platformele Intel). Evident, LGA775 va fi folosit ani de zile de acum inainte, la fel si memoriile DDR2, dar Intel nu va mai produce noi chipset-uri pentru aceasta platforma. Cu alte cuvinte, avem un nou socket, LGA 1366, DDR3 se impune intr-un final pe piata (in kit-uri de cate 3 stick-uri), putem realiza configuratii de tip  CrossfireX sau SLI pe aceeasi platforma, cu chipset Intel, Nvidia nu mai produce chipset-uri pentru platformele Intel, Hyper-Threading-ul revine, de data asta aducand un spor considerabil de performanta, nevoia de aplicatii care sa fie capabile de multi-threading devine si mai acuta, etc. Cam multe aspecte interesante pentru o singura lansare, nu-i asa?

Nu o sa insist asupra arhitecturii, aceasta a fost explicata pe larg de catre Razvan in partea 1 a trilogiei dedicata noilor procesoare. Daca nu ati citit deja acest articol, nu pot decat sa va invit sa o faceti acum, pentru a intelege mai bine articolul de fata. De asemenea, primul test cu Nehalm publicat in Romania il puteti gasi in partea a 2-a, cel mai puternic procesor al noii generatii fiind pus fata in fata cu cel mai puternic procesor al generatiei precedente. Desigur, daca majoritatea pasionatilor de IT de la noi ar fi putut sa scoata din buzunar suma necesara achizitionarii unui i965, articolul de fata nu ar fi avut sens. Din pacate nu am ajuns la acel nivel de trai, versiunea Extreme fiind un vis pentru multi. Din fericire, avem si doua variante mai ieftine si cred ca nu gresesc daca afirm ca i920 va fi cel mai vandut Core i7 in toata lumea. Pretul este piperat, dar nu il depaseste pe cel al Yorkfield-ului echivalent, prin urmare parerea mea este acesta va fi i7-ul care va poposi pe platformele majoritatii utilizatorilor care isi vor lua inima in dinti si vor trece la noua tehnologie.  Asa ca, a venit momentul sa uitam putin de variantele extreme si de configuratiile scumpe bazate pe mai multe GPU-uri si sa ne concentram asupra unor configuratii mai pamantene, care reflecta mai bine  posibilitatiile consumatorilor. Platformele de test utilizate (click pentru dimensiunea optima):

Am stat si m-am gandit destul de mult ce platforme sa aleg pentru test. Pentru ca testul sa fie cat mai util pentru marea masa a utilizatorilor, am incercat sa aleg componente mainstream pentru fiecare platforma. Pentru i920 am ales una dintre cele mai ieftine placi de baza disponibile pe piata in momentul redactarii articolului si anume solutia de referinta Intel DX58SO, botezata sugestiv “Smackover”. Nu ma intelegeti gresit, placa vine cu dotari foarte utile pentru overclocking si cu un pret pe masura, dar in momentul in care am inceput testele nu erau disponibile inca pe piata noastra variante mai ieftine; e posibil ca situatia sa se schimbe in urmatoarea perioada. Procesorul a fost racit cu ajutorul cooler-ului Noctua NH-U12P, turatia folosita pentru ventilator fiind cea stock, 1300 RPM. Pentru a reduce pe cat posibil impactul hard-disk-ului in anumite teste (in special cele multimedia) am folosit un drive SSD Intel X25 de 80GB.

Pentru a tine piept Nehalem-ului am ales procesorul echivalent, si anume Q9550. Ok, poate in momentul acesta credeti ca am imbatranit si am uitat ca i920 este tactat la 2,66GHz, in timp ce Q9550 se lauda cu 2800MHz din fabrica. Ei bine, nu este chiar asa. Q9550 chiar este tactat la 2800MHz dar … tot la aceeasi frecventa este tactat si i920. In momentul in care pornim platforma, lasand toate setarile pe Auto in Bios, TurboMode este activat. Din acest motiv, cele 4 core-uri ale lui i920 vor fi tactate la 2800Mhz in full load, multiplicatorul disponibil pentru i920 cu TurboMode activat fiind 21, spre deosebire de 20, multiplicatorul maxim in regim de functionare non-turbo. Tinand cont ca acestea sunt setarile stock, asa cum vine procesorul si placa de baza din fabrica (deci asa cum le vor folosi majoritatea celor care nu vor modifica setarile din BIOS) am considerat Q9550 ca fiind Yorkfield-ul echivalent ca frecventa. Trebuie sa fac totusi o precizare: ultimul bios pentru Smackover aduce o aditie in plus, si anume cresterea multiplicatorului in TurboMode la valoarea de 22 atunci cand este folosit un singur core. Deci, atunci cand toate 4 core-urile sunt incarcate, multiplicatorul folosit este 21, iar atunci cand numai un core este incarcat, multiplicatorul pentru acesta creste automat la 22. Un feature foarte util, pentru a pastra rigurozitatea testului nu am folosit acest bios, astfel incat frecventa lui i920 nu a depasit valoarea de 2800MHz nici chiar atunci cand am rulat teste single-core, gen SuperPi. Avand un pret similar (putin mai mare decat i920) Q9550 este cel mai bun companion pentru comparatie, oferindu-ne posibilitatea de a descoperi diferentele de performanta intre cele doua generatii de procesoare, dar intr-o categorie de pret accesibila unei mase mai mari de utilizatori. Din acelasi motiv am ales si placa de baza Gigabyte GX-X48T-DQ6, deoarece ofera o implementare accesibila ca pret a unei solutii bazate pe X48 si DDR3. In baza acelorasi considerente am ales si placa video, Gigabyte GTX260 216SP, o placa video de ultima generatie, cu o putere suficienta pentru a rula decent majoritatea jocurilor si un pret decent. Memoria folosita a fost aceeasi pentru ambele platforme, 2GB Mushkin Ascent,  dual-channel pentru X48 si Yorkfield, 3GB Mushkin Ascent, triple-channel pentru X58 si Nehalem.

Am facut cunostiinta cu protagonistii acestui test. Acum sa discutam putin despre metodologia de testare, in special despre setarile folosite. In ambele cazuri am folosit doua randuri setari. Fiecare procesor a fost testat la frecventa stock, setarile din Bios fiind lasate pe Auto.  Raportul maxim disponibil pentru memorii pentru i920 este 2:8. Folosind acest raport la setari stock obtinem frecventa de 1066, acesta fiind si unul dintre dezavantajele acestui procesor. Avantajul major fata de Yorkfield vine tocmai din arhitectura Nehalem, si consta intr-o latime de banda impresionanta, chiar si pentru aceasta frecventa. Logic, daca ne gandim la controller-ul de memorie integrat. In tabara X48 si Yorkfield, avem un alt avantaj, si anume frecventa mult mai mare la care acest chipset poate lucra cu memoria DDR3, fara nici un fel de efort. Astfel, frecventa aleasa pentru memorii este 1600. Initial nu am vrut sa “trisez”, insa, in momentul in care am vazut ca aplicarea setarii “Load Defaults” din Bios-ul placii Gigabyte are ca efect setarea FSB-ului la 400 si a multiplicatorului 7 (in loc de 8.5 x 333 cum ar fi fost normal) am ajuns la concluzia ca avem de-a face cu un feature (la fel ca si multiplicatorul crescut in cazul Bloomfield-ului) si ar trebui sa ne folosim de acest aspect. Astfel, am ajutat putin Yorkfield-ul, oferindu-i o latime de banda sporita. Cat de mult a contat acest fapt in comparatia cu Nehalem, vom vedea in teste.

Evident, nu puteam realiza un test fara a explora potentialul de overclocking al noilor procesoare. Astfel, dupa teste indelungate, am ajuns la o serie de setari dictate de comportamentul Bloomfield-ului, nu al Yorkfield-ului. Desi am putut overclocka  i920-ul peste 4GHz, frecventa la care acest procesor este stabil este sensibil mai mica. As fi putut rula testul la 3,6-3,7GHz, dar temperaturile raportate mi s-au parut destul de mari, si voltajele necesare pentru QPI si IOH erau destul de ridicate. Datorita acestor aspecte, am ales o frecventa pe care eu consider ca 99% dintre i920-uri si 99% dintre overclockeri o vor putea atinge fara probleme, si anume 3500MHz. Pentru corectitudinea comparatiei, Q9550 a fost tactat la aceeasi frecventa. De data aceasta nu am mai putut “trisa” pentru nici unul dintre concurenti, TurboMode fiind dezactivat din Bios, multiplicatorul maxim pentru i920 avand valoarea 20. De asemenea, datorita multiplicatorului mic al Q9550-ului, FSB-ul folosit, precum si frecventa memoriei, au fost asemanatoare cu cele folosite la frecvente stock.

Tinand cont de scop, am ales o suita cat mai variata de teste, atat dintre cele sintetice cat si aplicatii pe care le utilizam in viata de zi cu zi.  Am incercat sa aleg o serie de teste care sa raspunda intrebarilor tuturor utilizatorilor, fie ei profesionisti sau gameri inraiti. Pana la urma, chiar daca am citit deja teste comparative, cu totii ne intrebam cum se comporta Nehalem intr-o aplicatie sau alta, pentru ce merita sa il achizitionam, cat de mare este sporul de performanta adus, etc.. Va imbunatati performanta in jocuri? Va creste productivitatea in cazul aplicatiilor folosite de profesionisti? Va reduce timpul consumat de conversiile multimedia? O gramada de intrebari pe care un potential cumparator trebuie sa si le puna. Ei bine, voi incerca in testele de mai jos sa clarific cat mai multe aspecte si sa raspund majoritatii intrebarilor de acest gen. Una dintre cele mai importante componente ale industriei IT in momentul de fata este domeniul Multimedia. Fie ca vorbim despre utilizari casnice (cu totii convertim din cand in cand cate un DVD sau ajustam o poza) sau despre domeniul profesionist (grafica, DTP, encodare folosind un bit-rate ridicat , etc) aplicatiile multimedia sunt mari consumatoare de resurse si timp. Astfel, orice imbunatatire adusa in acest sens echivaleaza cu mai putin timp petrecut in fata calculatorului acasa si mai putin timp pierdut la birou.

DivX este cel mai popular codec folosit in momentul de fata. Am folosit ultima versiune disponibila pe site-ul producatorului. Pentru test am ales un fisier .VOB de 1GB. Acesta a fost convertit intr-un fisier divx cu o dimensiune de 280MB folosind preset-ul Home Theater. Am cronometrat si am notat durata operatiunii in secunde.

Diferentele sunt semnificative, Bloomfield-ul fiind capabil de a realiza aceasta operatiune sensibil mai repede decat omologul sau, Q9550. Tot la capitolul encodari intra si x264HD, dar la un nivel avansat, intrand in sfera profesionistilor. Acesta masoara puterea de encodare a procesorului folosind un set de fisiere standard pe care le encodeaza folosind un bitrate ridicat (~4MB/s). Scopul este obtinerea unui framerate cat mai mare .

Spre deosebire de DivX, x264HD aloca mult mai bine resursele, incarcand procesorul mult mai mult (in timpul unei encodari DivX core-urile sunt incarcate in proportie de 60%. In momentul encodarii cu x264HD, aceasta valoare tinde spre 100%). Astfel, diferenta dintre cele doua procesoare este semnificativ accentuata, i920 fiind cu ~20% mai rapid.

Liderul incontestabil al procesarii fotografiilor tocmai a beneficiat de un nou update, Adobe lansand pachetul Creative Suite 4. Photoshop CS4 aduce o serie de imbunatatiri, printre care si o mai buna procesare multi-core, dar si suport OpenGL pentru realizarea anumitor operatiuni cu ajutorul GPU-ului. Evident, optiunea de accelerare OpenGL a fost dezactivata in cadrul acestui test, pentru a nu influenta performanta celor doua procesoare testate.  Problema in cazul Photoshop-ului este dependenta de drive-ul de scratch, dar si de memoria RAM. In incercarea de a obtine rezultate cat mai elocvente pentru testul nostru, am folosit un test recomandat atat de DTP-isti cu experienta dar si de fotografi profesionisti. Astfel, am aplicat filtrul Radial Blur, Amount-100%,  Method – Spin, Quality-Best. Pentru teste am folosit 3 fotografii, de dimensiuni diferite. Astfel, pentru primul test am folosit o fotografie “etalon” pe forumurile profesionistilor (un BMP  la 2400×1800, al carui subiect este un frumos exemplar cabalin). Pentru al doilea test am folosit o fotografie realizata intr-un studio, folosind un aparat profesionist impreuna cu un digital-back Phase One P45+ cu o rezolutie de 45MP.  Pentru al treilea test am folosit un scan al unei picturi de Boticelli (Nasterea Afroditei), fisierul BMP avand o rezolutie de 11780×7320. Pe fiecare dintre cele trei imagini am aplicat filtrul Radial Blur, cu setarile descrise mai sus, si am cronometrat timpul necesar finalizarii operatiunii.

Din nou, diferenta poate fi observata foarte usor, i920 depasindu-si adevarsarul cu gratie. In cazul fotografiei etalon, dar si in cazul TIFF-ului, diferenta de performanta este semnificativa. Un aspect interesant intervine insa in cazul celei de-a treia imagini. Datorita dimensiunilor iesite din comun, se pare ca greul nu a mai cazut in sarcina procesorului, ambii concurenti obtinand rezultate asemanatoare.

Cinebench R10 nu mai are nevoie de nici o prezentare, Aceste foloseste un motor de randare, impreuna cu o scena predefinita, pentru a masura performantele procesorului in acest tip de aplicatii. Acest program este optimizat pentru procesarea multi-core, folosind la maxim toate nucleele disponibile.

Daca primul test foloseste un singur core al fiecarui procesor, testul xCPU dezvaluie adevarata  putere de calcul a procesoarelor testate. In acest tip de aplicatie Nehalem straluceste, diferentele obtinute fata de Q9550 fiind foarte mari.

Daca tot vorbim despre randari, nu puteam sa uitam POVRay, care evidentiaza performantele sistemului de calcul in raytracing. La fel ca si Cinebench, POVRay foloseste o scena predefinita pentru a masura performanta procesorului.

Graficul este destul de elocvent, sporul de performanta adus de Nehalem fiind urias.

Parasind momentan sfera multimedia, ne concentram atentia asupra unui program pe care il folosim cu totii zilnic. WinRAR, ajuns la versiunea 3.80, foloseste intensiv atat procesorul cat si memoria sistemului, viteza de arhivare/dezarhivare fiind direct proportionala cu performantele acestora.

Ei bine, de data aceasta diferenta este zdrobitoare, i920 avand performante duble fata de Q9550. Controller-ul integrat isi spune din nou cuvantul, iar rezultatele obtinute sunt pur si simplu extraordinare.

PCMark 2005  testeaza intregul sistem, simuland o serie de aplicatii cotidiene. Am rulat atat intreaga suita PCMark, cat si testele pentru procesor si memorie separat.

Datorita aportului placii grafice si a hard-disk-ului, diferentele in cazul rularii intregii suite de teste sunt evidente, dar nu iesite din comun. Situatia se schimba simtitor in cazul rularii testelor de procesor si memorie separat.

PCMark Vantage aduce testarea intregului sistem la nivelul anului 2008, complexitatea testelor fiind mult mai mare, la fel si durata lor. Astfel, de-a lungul a 26 de minute, au loc o serie de teste care incearca sa reproduca cat mai fidel cerintele unui sistem normal si anume office, gaming, internet si multimedia.

Nu avem de-a face cu o diferenta uriasa, mai ales in cazul frecventei stock, micul “cheat” al placii de baza Gigabyte avand un aport considerabil in obtinerea unui scor ridicat.

Tot in sfera testelor sintetice se incadreaza si Everest. Testele inglobate in cadrul acestui program vizeaza in mod special latimea de banda si performanta procesorului in calcule aritmetice.

Aici isi dezvalui noua arhitectura secretele, integrarea controller-ului in procesor avand un impact urias in lucrul cu memoriile, asa cum putem observa si in graficele de mai sus. Diferenta dintre cele doua platforme este uriasa, Nehalem fiind “built for the kill”.

Am rulat si doua dintre testele pentru procesor din cadrul suitei Everest, rezultatele confirmand  diferenta de performanta evidentiata de catre testele anterioare.

Un alt test sintetic interesant este PassMark Performance Test. Acesta foloseste o serie de teste destul de stufoasa, fiind incluse atat teste pentru procesor, memorie, placa video, HDD, unitatea optica, s.a.m.d.

WPrime 1.55 este unul dintre primele teste optimizate pentru procesare multi-core, numarandu-se printre putinele programe care chiar pot incarca la maxim 4 core-uri sau 8 core-uri, rezultatul scaland direct proportional cu numarul acestora. Scorul mai bun este cel mai mic.

Ei bine, se pare ca WPrime poate exploata si avantajele oferite de Hyper Threading, calcului fiind realizat in 4 threaduri in cazul Yorkfield-ului si in 8 threaduri in cazul Bloomfield-ului. Datorita acestui aspect, sporul de performanta este drastic.

Unul dintre cele mai indragite benchmark-uri este SuperPI. Micuta aplicatie ruleaza pe un singur core, dar scorul obtinut reflecta foarte bine performantele tehnologiei folosite, ansamblul procesor / controller / RAM fiind testat riguros cu ajutorul unui simplu calcul , Pi cu un numar specificat de zecimale. Evident, am rulat PI 1M (calcularea numarului cu un milion de zecimale). Timpul mai mic este mai bun, programul masurand timpul necesar calculului efectiv.

Timpul obtinut de i920 este foarte bun, insa tind sa cred ca in domeniul competitional E8600 va mai ramane ceva vreme de acum inainte in fruntea clasamentului, datorita frecventei uriase pe care o poate atinge (>6500MHz), arhitectura Nehalem nefiind chiar atat de puternica incat sa poata face fata diferentei foarte mari de frecventa (in momentul redactarii acestui articol, frecventa maxima obtinuta cu i965 folosind  azot lichid era 5400MHz).

Evident, nu puteau lipsi din test benchmark-urile 3D si jocurile, o mare parte din utilizatorii unui PC fiind pasionati de gaming. Am rulat intreaga suita 3DMark, dar si 4 jocuri actuale, pentru a vedea cum se comporta noua arhitectura in acest tip de aplicatii.

3DMark2001 nu mai are nevoie de nici o prezentare, fiind unul dintre cele mai complexe teste de procesor/memorii/placa video chiar si acum, la mai bine de 7 ani de la lansare.

Evident, Vista x64 penalizeaza serios performanta in aceasta aplicatie, diferentele fiind foarte mici intre cele doua procesoare. Chiar si asa, diferenta este suspect de mica si ceva nu pare in regula…. Asa ca, am rulat 3DMark2003 pentru a pune accentul mai mult pe performantele 3D. 2003 este cel mai putin influentat de procesor dintre toate cele cinci 3DMark-uri folosite in momentul de fata, asa ca nu ma asteptam la nimic spectaculos in momentul in care am inceput testele…

La ceva spectaculos nu ma asteptam, dar rezultatele testelor m-au uimit atat de tare incat am rulat benchmark-ul si pe Vista pe 32 de biti, pentru ambele procesoare…Ei bine nu, am refacut testele de mai multe ori, pe ambele sisteme de operare, si rezultatele au fost similare de fiecare data. In acest test, platforma bazata pe X48 si Yorkfield obtine de fiecare data rezultate mai bune. Tinand cont de ceea ce spuneam mai sus in legatura cu impactul scazut al procesorului in acest test, o idee incepe sa se contureze destul de clar, o idee neplacuta legata de noua arhitectura…Dar un singur benchmark nu constituie o baza solida pentru o argumentatie corecta, asa ca am continuat testele.

Fiind puternic dependent de procesor, 3DMark2005 aduce din nou avantajul de partea Nehalem-ului. Totusi, la frecventa stock, FSB-ul ridicat folosit pentru Q9550 isi face simtita prezenta, rezultatul fiind foarte apropiat de cel obtinut cu i920. Vazand rezultatele din cele trei teste de mai sus eram foarte curios de ce imi va dezvalui 3DMark2006…

Din nou FSB-ul crescut isi spune cuvantul, la frecventa stock Q9550 avand rezultate mai bune.  Situatie se remediaza in momentul in care overclockam procesoarele, dar pentru linistea mea sufleteasca am rulat si  pe Vista 32, deoarece diferenta mi se pare destul de mica….Sa aiba i920 performante mai slabe in 3D? Am aruncat repede un ochi la CPU score si m-am linistit…

i920 depaseste fara nici o problema Q9550-ul, scorul obtinut fiind de fiecare data mai bun. Bun, bun, dar ce se intampla, in cazul rularii la 2800MHz, i920 obtine un CPU score cu 500 de puncte mai bun decat Q9550, si totusi scorul per total este mai slab…Unde sa fie problema?

In momentul in care ne uitam la testele axate pe placa video, observam cu stupoare cum aceasta obtine rezultate mai bune impreuna cu platforma X48 + Q9550. Deci, desi CPU Score-ul obtinut de i920 este mai mare in toate cazurile, performantele placii video sunt putin mai slabe in momentul in care o folosim impreuna cu acesta….Ceea ce explica pe deplin si rezultatele obtinute in 3DMark2003.

Situatia se accentueaza in momentul in care rulam 3DMark Vantage. Scorul overall este mai bun pentru i920, CPU score-ul este urias fata de scorul obtinut de Q9550 (se pare ca si Vantage profita la maxim de Hyper Threading) dar scorul obtinut de placa video este mai mic cu 100 de puncte in defavoarea palformei X58/i920.

Am lasat la sfarsit jocurile, pentru a incerca sa elucidam comportamentul bizar al placii video impreuna cu platforma X58, si…pentru a va mentine interesul pana la sfarsitul testului. Am rulat 4 jocuri (Crysis Warhead, World In Conflict, FarCry2 si Company of Heroes), folosind doua setari. Pentru a pune accentul mai mult pe procesor, pastrand in acelasi timp factorul  realism , am folosit 1280×1024, cu Antialiasing dezactivat, si setarile de calitate la un nivel mediu (majoritatea userilor folosesc 1280×1024. Pentru a elimina pe cat posibil aportul placii grafice, puteam rula testele folosind 1024×768, dar cred ca foarte putini oameni se mai joaca folosind aceasta rezolutie, iar scopul testului este tocmai performanta in daily use). Pentru a testa in conditii cat mai apropiate de realitate, am folosit 1680×1050, cu AA maxim disponibil in fiecare joc, si setarile de calitate pe maxim. In toate testele am folosit DirectX 10.

Crysis Warhead este ce-a de-a doua aparitie a faimosului mancator de resuse, Crysis fiind unul dintre cele mai aratoase jocuri, dar si unul dintre cele mai slab optimizate dupa parerea unora. Pentru 1280×1024 am folosit setarile Gamer, no AA, iar pentru 1680×1050 am folosit preset-ul Enthusiast, AA 16x.

Dupa cum putem observa din grafice, nu exista nici o diferenta intre cele doua procesoare in acest test, rezultatele fiind limitate de placa video folosita, chiar si in cazul folosirii unei rezolutii mai mici. Deh…optimizarea despre care vorbeam mai sus…

World In Conflict  este recunoscut ca fiind puternic dependent de procesor, ceea ce se potriveste de minune cu scopul testului nostru. Am folosit preset-ul Medium in cazul 1280×1024, respectiv Very High, 16x AA pentru 1680×1050.

Stiind ca acest joc raspunde bine la sporul de performanta adus de procesor, in momentul in care am observat diferentele foarte mici dintre cele doua procesoare am rulat testul si in Vista 32 pentru a verifica inca odata rezultatele. Cu toate acestea, situatia nu se schimba, cele doua procesoare avand rezultate similare. Cunoscand deja comportamentul 3D al platformei X58 cred ca putem presupune ca aceste similitudini se datoreaza anularii sporului adus de procesor datorita comportamentului mai slab in 3D al platformei.

FarCry2 este unul dintre testele mele preferate. Jocul vine cu un utilitar de benchmarking bine pus la punct, dar si cu un engine foarte performant, Dunia reusind sa arata extraordinar fara a sufoca orice sistem care nu are cel putin doua GPU-uri. Setarile folosite au fost High, noAA, cu Fire, Physics si Real Trees pe Medium, pentru 1280×1024, respectiv Very High si AA 8X pentru 1680×1050.

De data aceasta avantajul este de partea Yorkfield-ului, acesta obtinand rezultate mai bune in cazul ambelor setari folosite. Diferenta este destul de mare, si cred ca acest test evidentiaza foarte clar o penalizare a performantei 3D in cazul platformei bazate pe i920.

Ultimul test este Company of Heroes, bazat pe engine-ul Essence Engine, care include suport pentru iluminare HDR (High Dynamic Range), Shader Model 3.0, normal mapping, iluminare si umbre dinamice. In cazul 1680×1050 am setat totul pe maxim, cu AA 16X, iar pentru 1280×1024 am folosit setari mai modeste si Antialiasing dezactivat.

Din nou framerate-ul este foarte asemanator. Merita remarcat sporul de performanta adus de Nehalem la frecventa stock.

Concluzii

Dupa acest maraton in care am pus la incercare ambele platforme intr-o serie destul de ampla de teste, a venit si momentul in care tragem linie si trebuie sa raspundem la o intrebare fireasca:

Bine, bine, dar ce inseamna toate astea?  Sa imi iau Nehalem sau nu?

Profesionistii sigur vor beneficia de pe urma trecerii la acest procesor, dar si utilizatorii normali care modifica imagini, randeaza scene 3D sau encodeaza material video in mod frecvent. In marea majoritate a testelor i920 reuseste sa se detaseze destul de clar de concurentul sau direct, deci sporul de performanta exista cu siguranta, si poate fi evidentiat cu usurinta intr-un numar destul de mare de aplicatii. Mai mult decat atat, nu pot decat sa sper ca industria software va tine pasul cu realizarile tehnologice, astfel incat sa avem parte de un numar cat mai mare de aplicatii optimizate pentru procesarea multi-threaded. In momentul in care se va intampla acest lucru, Nehalem se va detasa si mai mult de vechile generatii de procesoare. Momentan, nu as putea sa incadrez in aceeasi categorie si jocurile. Rezultatele obtinute in teste au confimat anumite presupuneri, diferenta dintre cei 12MB Cache Level 2 ai Yorkfield-ului si cei 8MB Cache Level 3 ai Bloomfield-ului inclinand balanta in jocuri in favoarea celui dintai. Desigur, in momentul in care folosim configuratii monstruoase de genul tri-SLI sau CrossfireX cu 4870X2-uri, limitarea impusa de procesor de accentueaza foarte mult, si banii mei sunt pusi pe Nehalem. Dar in cazul folosirii unui singur GPU, se poate observa cu usurinta penalizarea de performanta care apare in cazul platformei X58/Nehalem. Cel mai usor ar fi sa presupunem ca X58 nu este foarte rapid in 3D si stim cu totii faptul ca X48 este unul dintre cele mai rapide chipset-uri in acest gen de aplicatii, deci diferenta ar fi explicabila. De asemenea, am putea da vina pe implementarea celor de la Intel, dar ma indoiesc sincer de acest fapt. Oricum, vom testa majoritatea placilor de baza disponibile pentru Nehalem cat de curand, deci vom lamuri si acest aspect. Cred ca problema este putin mai complexa, si exista mai multi “vinovati” pentru acest lucru. Asa cum spuneam mai sus, diferenta dintre cache-ul celor doua procesoare este un factor demn de luat in seama. Evident, cei de la Intel au imbunatatit arhitectura per total, si asta se poate observa in majoritatea aplicatiilor. Dar in momentul in care folosim un cache mai mic si o latenta mai mare in cazul Cache-ului Level1, vor exista cu siguranta anumite implicatii in performanta platformei in anumite aplicatii.  Asta nu inseamna ca avem de-a face cu o problema grava, nici pe departe. Pur si simplu, desi se pot observa imbunatatiri serioase in majoritatea aplicatiilor, Nehalem nu aduce momentan imbunatatiri considerabile in jocuri. In cazul unei platforme normale, cu o placa video mainstream,  Yorkfield sau Wolfdale se descurca foarte bine. Odata cu aparitia unor placi video noi dar mai ales a unor jocuri noi, situatia se va schimba si balanta va inclina incet dar sigur in favoarea arhitecturii Nehalem. Desi aspectul 3D m-a surprins putin, nu putem trece cu vederea sporul urias de performanta adus in majoritatea celorlalte aplicatii. Arhitectura imbunatatita isi spune cuvantul, si cred ca Nehalem este o alegere foarte fireasca pentru profesionisti si entuziasti deopotriva.

Un gust amar mi-a lasat Vista x64. Pentru a testa cel mai nou procesor, pentru care vor fi disponibile kituri de memorie de 3GB, 6GB dar probabil si de 12GB, se impunea folosirea unui sistem de operare capabil sa foloseasca asemenea cantitati de memorie. Vista x64 a fost alegerea logica, din pacate nu si cea mai fericita. O serie de probleme si inconsecvente m-au facut sa verific anumite rezultate si in Vista pe 32 de biti, pentru a ma asigura ca modul in care se comporta X58 in jocuri nu este cauzat strict de catre sistemul de operare. Rezultatele in jocuri sunt indentice, chiar si rezultatul in 3DMark2006 este aproape identic. In schimb, rezultatul in 3DMark2003 se modifica destul de mult, chiar daca tot Yorkfield-ul obtine un scor mai bun. Acest lucru m-a facut sa realizez ca inca mai este mult de lucru pana cand Vista x64 va folosi cu adevarat platformele pe care ruleaza. Am rulat si Cache & Memory Test din Everest pentru a compara putin latimea de banda intre cele doua sisteme de operare, si am obtinut pe ambele platforme cu ~2000MB/s mai mult in cazul versiunii pe 32 de biti. Deci tocmai sistemul de operare care ar trebui sa lucreze mai bine cu memoriile penalizeaza performanta acestora….Stiu, aplicatiile pe 32 de biti sunt portate, si este normal sa rezulte o mica diferenta de performanta, dar din pacate nu intotdeuna aceasta diferenta este chiar mica … Personal mi-am invatat lectia si in afara de kituri de memorii mai mari de 3GB, nu voi mai folosi acest sistem de operare in teste pana la un eventual Service Pack 2 (sau Windows 7).

Am incercat sa ofer cat mai multe informatii pentru a-i ajuta pe cei interesati sa faca alegerea corecta. Cu toate acestea, mai sunt multe de spus despre noile procesoare Intel. Modul in care acestea se overclock-eaza, posibilitatile de overclocking in cazul memoriilor, posibilitatile in regim de functionare sub-zero s.a.m.d. De asemenea, placile de baza LGA 1366 merita un test aprofundat, la fel si kiturile TriChannel care nu vor intarzia sa apara si sa invadeze piata. Sa nu uitam performantele heatsink-urilor destinate noului socket, pot aparea surprize interesante in momentul in care suprafata de disipare a caldurii creste. Ei bine, nu am putut inghesui toate aceste informatii intr-un singur test, asa ca va invit sa ne vizitati in urmatoarea perioada, pentru ca vom incerca sa atingem toate subiectele pe care le-am amintit mai sus, continuand seria articolelor legate de Nehalem.