Metodologia de testare

Pentru ca am avut ocazia sa vizitam si sa utilizam aparatura de testare, metodologia gandita de noi este bazata pe o versiunea usor modificata a celei folosite cu succes in cazul vizitei in laboratoarele celor de la Enermax, dupa cum urmeaza:

• 10% – scenariu de sarcina mica la care cel mai probabil va fi folosita o sursa de peste 1000W in IDLE. Sursele cu electronica slaba afiseaza eficienta slaba in acest scenariu de “low-load”.
• 20%, 50% si 100% – incarcari standard pentru certificarile 80PLUS.
• 80% – monitorizarea parametrilor sursei pe masura ce crestem sarcina aplicata, incarcarea de 80% fiind un pas intermediar necesar intre 50% si 100%.
• CL1 si CL2 – doua scenarii de crossload, CL1 aplica toata puterea specificata pe rail-urile de +5V si +3.3V in timp ce rail-ul de +12V nu este incarcat. CL2 aplica toata puterea pe rail-ul de +12V in timp ce +5V si +3.3V nu sunt incarcate.
• Overload – aspect neglijat de majoritatea site-urile, dar un criteriu foarte important pentru noi. Impingem sursele la limita pana la OCP, OPP sau pana ripple-ul iese din specificatii.

In cazul fiecarui scenariu de sarcina vom masura toate intensitatile (A) si tensiunile sursei pe partea de DC, precum si zgomotul tensiunii (ripple noise) pe cele 3 rail-uri principale (+12V, +5V si +3.3V). Pe partea de AC vom masura factorul de corectie a tensiunii si puterea absorbita in AC dar si in DC, astfel putand sa calculam eficienta sursei. De mentionat ca limitele  de ripple noise specificate in standardul ATX sunt de maxim 50mV pentru +3.3v si +5v, respectiv 120mV pentru rail-urile de +12v.

Avem grija de fiecare data sa nu suprasolicitam firele cu intensitati prea mari, deoarece grosimile uzuale folosite de producatori (AWG 16 si AWG 18) nu suporta mai mult de 6 – 8A fara sa se incalzeasca, prin urmare nu ar fi indicat sa depasim 20 – 25A atunci cand avem o singura mufa PCI-Express conectata (3 fire galbene). O incarcare simetrica cu sarcina impartita pe toti conectorii este de preferat, acuratetea rezultatelor fiind maxima in acest caz.

Incarcarile pe rail-urile minore (+5V si +3.3V) vor fi de maxim 7A fiecare, deoarece sistemele moderne nu mai folosesc atat de mult aceste tensiuni. Totusi in scenariul de crossload (CL1) si in cel de Overload o sa impingem la maxim si aceste rail-uri pentru ca asta este scopul lor. +5VSB si -12V vor fi incarcate si ele in permanenta indiferent de scenariul folosit, chiar si in crossload. Sarcina setata va fi stabilita in functie de specificatiile sursei testate dar nu vom exagera, nu aceasta este tinta noastra.

Hold-Up Time

In cazul in care aveti un UPS sau va ganditi sa cumparati unul, Hold-Up Time este un parametru de luat in considerare. Limita inferioara setata de Intel este de 16ms, dar pe piata putem gasi surse cu Hold-Up Time mai scazut decat aceasta valoare (condensatorii sunt costisitori, prin urmare companiile asiatice fac uneori rabat cand vine vorba de dimensionarea lor). Un UPS on-line are nevoie de maxim 10-12 ms timp de comutatie asadar nu vom taxa sursele daca depasesc aceasta valoare, dar ne bucuram intotdeauna cand vedem surse cu Hold-Up Time cat mai ridicat. Masurarea acestui timp se va efectua de fiecare data cu sursa incarcata la maxim (100%).

Temperatura

Pentru monitorizarea termica a sursei vom amplasa 2 sonde K de precizie, una la admisia de aer (deasupra ventilatorului) iar cealalta la evacuare (grila din spate). Vom nota diferenta de temperatura dintre cele doua rezultate, intr-un grafic in care parametrul delta T variaza in functie de incarcarea sursei. Acolo unde sursa are un mod pasiv de functionare vom specifica temperatura atinsa in grade Celsius. Nivelul de zgomot emis de sursa nu poate fi masurat deocamdata, zgomotul emis de tester nu permite acest lucru iar o prelungire a cablurilor sursei (pentru distantarea fata de tester) ar compromite rezultatele de eficienta.