Taiwan Excellence Awards

 
Societatea, asa cum o cunoastem astazi, reprezinta suma caracteristicilor indivizilor care o alcatuiesc, guvernata de precepte stabilite de-a lungul timpului cu scopul de a guverna, reglementa si in final inspira accesul catre o stare superioara de convietuire. Conform ierarhiei lui Maslow, cu totii impartasim nevoi fiziologice, de siguranta, de iubire, apartenenta si stima, satisfacerea nevoilor deficiente ale indivizilor fiind unul dintre principalele scopuri ale unei organizari sociale moderne. Daca stabilitatea si productivitatea depind de capacitatea societatii de a oferi un cadru propice pentru satisfacerea acestor nevoi, progresul este posibil prin adresarea nevoilor cognitive, de auto-actualizare, creativitate si moralitate.

Daca nevoile de baza sunt similare pentru majoritatea indivizilor, nevoia de auto-depasire, potentialul creativ si zona in care acestea se manifesta difera de la individ la individ, ba chiar si de la popor la popor, as indrazni eu sa presupun. In cazul tarilor sub-dezvoltate, principala problema consta in incapacitatea de a satisface nevoile primare ale indivizilor (hrana, adapost, siguranta), in timp ce tarile aflate in curs de dezvoltare au adresat mare parte din aceste probleme, o parte din populatie avand tendinta de a aborda urmatorul nivel al dezvoltarii umane – creativitatea. Diferenta intre aceste tari si economiile pe deplin dezvoltate consta in modul in care dezvoltarea creativa a individului a fost incurajata si fructificata. Atentie insa, discutam despre o societate ideala, lipsita de razboaie, colonialism, cataclisme s.a.m.d.

Cu multi ani in urma, calitatea in diferite domenii era sinonima cu Germania, Japonia, Elvetia, Statele Unite, Suedia sau Finlanda. Si pe buna dreptate, in multe domenii acest concept se aplica si in zilele noastre, daca ne gandim la industria auto sau la optica medicala, la industria grea sau instrumente de mare precizie. Totusi, dezvoltarea societatii de consum a dus la externalizarea productiei in tari considerate in momentul respectiv in curs de dezvoltare, proces care continua si in zilele noastre. Incepand cu mijlocul secolului trecut, un numar insemnat de companii au externalizat productia in Taiwan, printre altele, acestia oferind mana de lucru ieftina si un climat politic stabil.

De la industria auto (Nissan in 1957, respectiv Mitsubishi in 1973), la industria semiconductorilor, numarul companiilor care au produs in Taiwan a crescut de la an la an, capacitatea de productie si nivelul de instruire crescand direct proportional. Sfarsitul anilor 70, inceputul anilor 80, au fost marcate de extinderea rapida a industriei semiconductorilor, iar inginerii care au lucrat ani de zile in fabrici care functionau in regim OEM au folosit experienta acumulata pentru a infiinta propriile companii, administratia incurajand initiativa privata. Astfel, pe parcursul a doar cateva decade, companiile taiwaneze s-au transformat din furnizori in producatori cu acte in regula. Haideti sa ne gandim la industria in care activam noi – IT.

cof