Metodologie

.

.

P45 este un chipset capabil de a atinge frecvente notabile ale memoriei, prin comparatie cu P35, insa acest aspect depinde destul de mult si de implementare. Placile cu P45 au capatat o pleiada de setari in BIOS in materie de voltaje, astfel incat OC-ul plug n’ play al seriei anterioare nu prea mai ajuta pe cineva care vrea sa obtina rezultate cu placile echipate cu acest chipset, documentarea temeinica, precum si testarea aprofundata fiind recomandate pentru a atinge performante demne de luat in seama.

Prin UD3P, cei de la Gigabyte au reusit o  implementare de top,  o placa solida facuta pentru 24/7, destinata majoritatii utilizatorilor. Spun asta deoarece placa este lenta clock-per-clock in mediile de bench, comparativ cu contracandidatele ei cu acelasi chip. Acest lucru se datoreaza tilizarii unor artificii, relaxand sublatentele de strap in favoarea frecventelor ridicate ce pot fi atinse. Astfel, mentinand aceleasi setari in BIOS, daca se trece de la FSB 450 la FSB 451 pe orice strap, se vede clar ca placa relaxeaza latentele la care utilizatorul nu are acces , diferenta fiind vizibila prin simpla rulare a unui Super PI. Deasemenea, pe masura ce creste frecventa strap-ului folosit, creste si posibilitatea de a atinge frecvente mai mari ale memoriei. Placa are ca setari in BIOS cate 3 divizori per strap, exceptand strap-ul 333 unde sunt 4 divizori, pentru ca sansa face ca acolo sa aveti mai mare nevoie de ei.

De mentionat ca divizorul 3:5 este bugged, in sensul ca frecventa memoriei rezultata in urma folosirii lui nu este cea afisata, ci este mult mai mica.

Am sa revin la tweaking-ul de voltaje despre care vorbeam mai sus, si am sa mentionez existenta a 3 setari in BIOS-ul  UD3P-ului:  MCH Reference, MCH/DRAM Reference si DRAM Termination Voltage. Pe langa  MCH ,VTT ( pentru FSB daca este necesar ) si VDIMM, acestea  ar trebui sa va ajute sa stabilizati o anume frecventa sau sa ajungeti mai sus intr-un mediu de bench cu memoria testata.

Dupa documentari, pentru mine cea mai utila de departe a fost MCH Reference pentru ca m-a ajutat sa diminuez voltajul MCH necesar pentru un anume FSB si a stabilizat sistemul.

Gasirea unei valori bune a MCH Reference in cazul utilizatorului de UD3P se face in felul urmator:

– Setam toate voltajele manual la valorile nominale

– Daca se creste MCH, MCH Reference creste in acelasi timp cu el. VTT , PLL si VDIMM le ajustam dupa frecventa setata a memoriei si  FSB-ului .

-Daca nu se obtine stabilitatea dorita (de exemplu, nu pot stabiliza placa la FSB 500 fara MCH mare, iar PLL si VTT n-au avut nici o influenta semnificativa), ne intoarcem la pasul initial, numai ca vom cobora valoarea MCH Reference de la 0.76V nominal, la 0.74V, si iar crestem MCH Voltage.

O valoare viabila se gaseste intre 0.76V si 0.7V. La mine a fost 0.7V,  folosirea acesteia impreuna cu cresteri minimale pentru VTT(+0.1V) si PLL(+0.07V) mi-au adus stabilitate in plaja 480-540 FSB unde inainte nu puteam ajunge decat cu VTT (+0.3V) si PLL (+0.37V).  Dat fiind ca avem in fata un kit de 4GB, unde densitatea mare per chip si cantitatea mare de memorie face un pic mai dificila sarcina controllerului de memorie, MCH-ul l-am testat intre 1.34-1.4V. In cazul unui kit de 2GB aceasta valoare ar fi fost mai mica.

Avand in vedere dobandirea unei stabilitati a FSB-ului pe o anume plaja de frecventa pentru memorii, putem continua cu alegerea unui strap convenabil astfel incat sa ducem cat mai sus frecventa memoriei. Dat fiind ca avem un kit de 4GB, nu putem sa urcam 1:1 si sa obtinem in acelasi timp frecventa maxima cu latente 5 5 5 18 din kitul testat, asa ca am optat pentru divizori precum 3:4 sau 5:8 in strap 400. In schimb, pentru a obtine maximul la 4 4 4 12, un divizor 1:1 impreuna cu  voltajul in MCH si memorii un pic marit s-au dovedit utile.

Testul meu si-a propus gasirea unor valori maximale de functionare a memoriei in diferite trepte de stabilitate. Am ales 2 seturi uzuale de latente pe care utilizatorul le-ar aborda si am cautat sa le maximizez, cautand stabilitatea in Memtest la o frecventa cat mai mare pentru fiecare, rularea  Super Pi 1M pentru overclockeri si o validare cat mai sus in CPU-Z pentru a vedea unde pot ajunge memoriile. Va las voua placerea de a face teste de stabilitate pentru voltaje in plaja de sub voltajul 1.96V, dar va anunt ca nu veti fi dezamagiti, pentru memoriile sunt capabile de a rula la frecventa specificata mult sub voltajul declarat de producator.

Pentru testele de astazi  am folosit Memset V4.0 pentru a ajusta latentele secundare ale memoriei “on the fly”, Set FSB pentru a seta FSB-ul cat mai sus din windows, Easy Tune pentru a exemplifica cat mai detaliat voltajele folosite, si CPU-Z in 4 ferestre care sa afiseze informatii despre cpu, fsb, placa de baza, informatiile din spd-ul memoriilor, si informatii despre divizorul folosit si frecventa memoriilor. Raportarea voltajului de catre EasyTune a fost verificata in prealabil cu un multimetru digital