Asa cum stiti, din cand in cand oferim unui cititor sansa de a publica un review pe lab501,  pentru a aduce un suflu de prospetime pe site si pentru a stimula creativitatea voastra, a cititorilor. Dupa cum ati putut vedea, h3x0r a fost marele castigator al concursului nostru, asa ca ne-am gandit sa ii oferim sansa sa isi exprime creativitatea si in scris, nu doar prin intermediul artei fotografice. Mai pe romaneste, ai castigat premiul, acum treci la munca!

Progresul este un concept foarte special in lumea IT,  repeziciunea cu care se succed tehnologiile in ultima vreme fiind uneori de-a dreptul ametitoare. Intr-un timp destul de scurt, am schimbat generatii de procesoare, socket-uri, tipuri de memorie, ca sa nu mai vorbim despre piata placilor grafice unde vedem tehnologii noi cel putin odata pe an. Trecerea de la LGA775 la X58 si P55  a fost destul de rapida, pasionatii schimbandu-si platformele instantaneu la vederea performantei noilor monstruozitati aruncate pe piata de Intel. Cu toate acestea, nu toata lumea are nevoie de sporul de performanta adus de Nehalem sau Lynnfield, majoritatea utilizatorilor descurcandu-se foarte bine cu un procesor pe LGA775, o placa de baza accesibila si un kit de memorii DDR2. Ei bine, acesti utilizatori nu au fost uitati de producatori, oferta de produse DDR2 fiind in continuare destul de bogata,  fara a excela insa la capitolele noutate si invoatie. In conditiile aparitiei unor sisteme de operare precum Vista x64 sau Windows 7 x64, dar si datorita aparitiei unor jocuri care necesita prezenta in sistem a unei cantitati insemnate de memorie RAM, era kiturilor 2 x 1GB a apus de mult, acestea retragandu-se pe platformele overclockerilor. Majoritatea utilizatorilor s-au orientat inspre kituri 2 x 2GB, acestea oferind performanta necesara aplicatiilor din ziua de azi, dar si un stres redus asupra controller-ului de memorie. Din pacate, spre deosebire de zilele de glorie ale kiturilor de 2 x 1GB, cand memoriile echipate cu IC-uri Micron D9GMH  dominau piata fara drept de apel datorita frecventelor monstruoase de care erau capabile (studiul de overclocking al colegului meu Tudor ofera informatii relevante in legatura cu acest aspect), oferta de kituri 2 x 2GB nu a fost niciodata bogata in modele care sa exceleze la capitolul overclocking. Potentialul de overclocking al acestui tip de memorii a fost intotdeuna destul de redus prin comparatie cu rudele mai mici de 2 x 1GB, astfel incat frecventele atinse nu s-au ridicat niciodata la inaltimea inaintasilor. Pe de alta parte, nici nu s-au facut eforturi notabile in acest sens, pentru ca, sa fim seriosi, ce rost mai are sa mai investesti in R&D pentru niste produse noi , cat timp cat era DDR2 este pe cale sa apuna?

Ei bine, se pare ca cei de la OCZ nu au fost de acord cu aceasta filozofie si au tinut sa ne arate ca un kit de 4GB poate fi  performant, nu doar ceva de duzina pe care iti pui sigla si-ti vinzi marca, lansand in primavara lui 2009 o noua serie performance, Blade Series.  Am auzit despre variantele DDR2 de 4GB lucruri ce pareau himere, lucruri greu de atins pentru un kit de 4GB, luand in considerare densitatea per chip: stabilitate la 1000 cu 4 4 4 12 si la 1200 cu 5 5 5 15 . Cand s-au publicat primele teste, si s-a observat scalare cu voltajul in plaja 1.65V- 1.9V, reprezentatii OCZ au fost asaltati cu intrebari despre provenienta cipurilor: “Nu cumva sunt niste chip-uri fabricate in tehnolgie DDR3-uri dupa plaja de voltaj aplicata?” au intrebat entuziastii. “Just enjoy them…” a venit raspunsul reprezentantilor OCZ.

Se pare ca entuziastii nostalgici care inca au in dotare quad-uri de 45nm pe LGA 775 si placi de baza capabile, nu mai trebuie sa faca nici un fel de compromis cand vine vorba despre alegerea un kit capabil de 4GB care sa le multumeasca setea de viteza, chiar daca doar in utilizarea 24/7.

Cu nume de cod OCZ2B1150LV4GK, kitul mi-a poposit in my old faithfull Gigabyte EP45-UD3P, si abia asteptam sa le lansez pe orbita, pentru ca mai putin eu nu asteptam de la ele avand in mana un model de  placa cu care s-a obtinut recordul de frecventa DDR2 si un BIOS bine ales. Vorbim totusi despre placa cea mai intalnita printre entuziastii despre care vorbeam mai sus, datorita usurintei cu care obtine un overclocking stabil folosind procesoare quad-core.