ADATA SE730

 
Ma gandesc ca subiectul articolului de astazi se aseamana atat de mult cu alte dispozitive despre care va povesteam in urma cu 6 ani si zambesc nostalgic. Da, tehnologia a evoluat, au fost definite noi standarde in domeniu si noi conectori si-au facut aparitia. Si cu toate acestea, modul in care anumite tehnologii sunt introduse pe piata este acelasi ca si acum 6 ani de zile.

Daca va mai aduceti aminte, in 2009 era lansata prima placa de baza cu suport USB 3.0, insa device-urile lipseau cu desavarsire. Am testat prima solutie de stocare portabila USB 3.0 in vara lui 2010, iar toamna ne aducea primele stick-uri USB 3.0. In vara lui 2014 vedeam primul prototip al unei placi de baza dotata cu USB 3.1, iar lansarea lui Skylake ne-a adus o armata intreaga de placi de baza care se laudau cu “noua” tehnologie USB 3.1, in timp ce produsele lipseau din nou cu desavarsire.

Am testat un astfel de stick in Ianuarie, in Aprilie v-am povestit despre un SSD portabil de la Samsung dotat cu conector USB 3.1 Type-C iar in Iunie v-am aratat un stick USB 3.1 Type-C. Unde sunt asemanarile si care ar fi problema, va intrebati? Ei bine, lucrurile sunt destul de simple. USB 3.1 Gen 1 este de fapt… USB 3. Stiti asta, nu-i asa, doar v-am mai povestit… Da… undeva, cineva s-a gandit ca un mic rebranding nu ar strica, nu mult… doar cat sa nu mai inteleaga utilizatorii nimic si sa fie nevoiti sa caute in manualul placii de baza sau pe internet ca sa vada ce fel de conexiune au.

USB 3.1 Gen 2 permite in teorie atingerea unor viteze de pana la 10Gbps, adica dublu fata de USB 3 / USB 3.1 Gen 1. Problema este ca, la fel ca si in cazul primelor device-uri USB 3, avem nevoie de controller-e capabile de asa ceva. Daca va mai aduceti aminte, primele dispozitive de stocare care utilizau protocolul USB 3 erau SSD-uri montate intr-o carcasa de mici dimensiuni. Iar primele stick-uri erau SSD-uri montate in carcase de dimensiuni si mai mici. A durat doi ani pana am vazut primele stick-uri USB 3 dotate cu controller-e moderne si viteze demne de noul (pe atunci) standard, iar imbunatatiri majore la acest capitol nu am mai vazut de atunci si pana acum.

Paradoxal, in anul 2016 ne gasim intr-o situatie similara. Au aparut SSD-uri externe USB 3.1, dar care inca nu satureaza latimea de banda de care este capabil protocolul de transfer datorita controller-ului, iar stick-uri native USB 3.1 Gen 2 inca nu am testat. SSD-urile externe au aceeasi arhitectura pe care o intalneam si in urma cu 6 ani. Astfel, inauntru gasim memorie NAND Flash, un controller S-ATA – Flash, un buffer SDRAM si un bridge USB 3.1 to S-ATA. Practic, asa cum o spune si titlul, avem de-a face cu un SSD extern, a carui performanta depinde de controller-ul S-ATA-Flash. Si la fel de practic, inca nu exista pe piata controller-e Flash – USB 3.1 Gen 2. Drept urmare, haideti sa vedem ce avem la dispozitie in acest moment si care ar fi utilitatea practica a unui astfel de dispozitiv.