Toate optiunile despre care am discutat pana acum sunt foarte interesante, dar in ultima instanta totul se reduce la rezultatele obtinute. Pentru ca oricat de frumos ar suna unele lucruri pe hartie, overclockerii vor fi intotdeuna interesati de a obtine cea mai mare frecventa, cel mai bun rezultat, s.a.m.d. Trebuie sa va spun de la bun inceput ca MSI P55-GD80 m-a uimit pe parcursul testelor. Am descoperit o placa de baza foarte capabila, chiar daca mai exista mici probleme pe ici, pe colo. Capabila este putin spus, de fapt, din punct de vedere al performantelor obtinute, este una dintre cele mai potente placi de baza cu P55 pe care le-am testat pana in acest moment. Haideti sa vedem despre ce este vorba…
.

.

Procesorul folosit (i870 L925B481) are cold bug undeva in jurul temperaturii de – 110 oC. Temperatura de lucru a oscilat intre -90 si -100 oC. Cold-boot-ul isi face aparitia la temperaturi mai mici de -60 oC, insa este putin diferit fata de ce am intalnit pana acum. Practic, aproape toate placile de baza cu P55 au un comportament similar din acest punct de vedere. Astfel, daca sistemul se opreste, se manifesta cold-boot-ul in cazul temperaturilor mai mici de -60 oC. Partea foarte interesanta este ca, daca resetam BIOS-ul, sistemul poate boot-a si la -100 oC, insa, cu setarile de overclocking incarcate acest lucru nu este posibil decat la temperaturi mai mari de – 60 oC. Acest comportament l-am intalnit si pe alte placi de baza cu P55, si in cazul utilizarii altor procesoare (temperatura difera, comportamentul este similar). Datorita acestui fapt, putem trage concluzia ca acest comportament nu are neaparat o cauza fizica, ci mai degraba este vorba despre BIOS. Din acest motiv, putem trage sperante ca anumiti producatori vor solutiona aceasta problema prin creearea unor profile speciale pentru sub-zero.

In momentul in care setarile de overclocking devin prea agresive si sistemul se restarteaza sau ingheata, MSI P55-GD80 isi revine dupa 2-3 incercari de boot (desi exista in BIOS optiunea OC Retry Count, eu nu am observat sa aiba un impact modificarea acestei setari), dar numai cu conditia sa lucram peste limita de cold-boot. Altfel, procedura de lucru, mai ales in cazul in care lucram la frecvente mari, este putin mai interesanta. De exemplu, initializam sistemul la -55 oC, incarcam profilul de overclocking, realizam setarile dorite, apoi salvam bios-ul, restartam sistemul, si dupa ce vedeam ca totul este ok (multumita ledurilor pentru diagnoza) turnam o doza mare de azot pentru a cobora temperatura procesorului pana in jurul valorii de -70/-80 oC in momentul intrarii in Windows. In acest fel, putem intra in Windows la frecvente destul de mari (5200MHz, etc), cu putina atentie legata de controlul temperaturii.

Legat de modul de lucru, trebuie sa subliniez faptul ca prezenta butoanelor DirectOC si a led-urilor de diagnoza faciliteaza foarte mult procesul de overclocking. Din punctul meu de vedere, prezenta ledurilor de diagnoza este obligatorie pe orice placa dedicata overclocking-ului. In cazul placilor care nu sunt dotate cu asa ceva folosesc un card de diagnoza extern. Evident, putem lucra foarte bine si fara aceste avantaje, insa cu ajutorul acestor mici facilitati pierdem mult mai putin timp si putem sa ne dam seama mult mai usor cand ceva a fost in neregula, de ce a fost in neregula, s.a.m.d. Cat despre butoanele de DirectOC, sa spunem ca nu este nimic mai comod decat sa faci setarile de BIOS, sa intri in Windows si apoi sa apesi pur si simplu pe un buton, pentru a creste frecventa. Personal, consider acest feature genial.

Acum haideti sa vedem ce rezultate am obtinut.