Navigare capitole:

Navigare pagini:

Vine vara bine-mi pare, in gradina am o floare…Din pacate in calculator am un procesor overclockat, care are nevoie de o racire corespunzatoare. Ei bine, odata cu sosirea verii nu trebuie sa ne facem griji numai in legatura cu gasirea celei mai bune oferta de vacanta in strainatate, ci trebuie sa acordam o atentie sporita racirii sistemul de calcul din dotare.

Pe langa heatsink-uri cat mai impunatoare si ventilatoare cat mai puternice sau cat mai silentioase, mai avem in calculatoarele noastre si un compus a carui misiune este optimizarea transferului termic dintre suprafata procesorului (IHS) si talpa heatsink-ului. Acest proces este indeplinit prin umplerea imperfectiunile microscopice care pot exista pe fiecare dintre ambele suprafete de contact, eliminand pe cat posibil prezenta aerului (foarte slab din punct de vedere al conductivitatii termice) din zona de contact. Pastele termice se pot clasifica in functie de compusii continuti, existand doua tipuri de paste termice raspandite pe scara larga in industria IT in prezent. Astfel, putem vorbi de paste termice de tip ceramic, in compozitia carora gasim de obicei oxizi de beriliu, aluminiu sau zinc, impreuna cu un compus siliconic pe post de liant. Aceste paste prezinta o conductivitate termica buna, nu conduc curentul electric (pentru cei mai neatenti dintre noi care mai scapa pasta prin socket) si isi pastreaza in general proprietatile si in cazul unor temperaturi sub-zero grade (pentru cei mai extremi dintre noi). Unul dintre cele mai cunoscute exemple este Arctic Cooling Ceramique. Ce-a de-a doua categorie larg raspandita este alcatuita din paste termice bazate pe particule de metal suspendate intr-un compus siliconic. Majoritatea folosesc argintul datorita proprietatilor termoconductoare foarte bune. Acest tip de compus termic are de obicei performante foarte bune, singurele dezavantaje fiind reprezentate de natura electro-conductoare a compusului (deci atentie la aplicare) si de o usoara modificare a proprietatilor in cazul temperaturilor mai mici de -50 grade Celsius. De departe cel mai cunoscut exemplu (probabil una dintre cele mai folosite paste termice) este Arctic Silver 5, un produs ale carui performante termoconductoare l-au transformat intr-un standard al industriei.

Pe langa aceste doua tipuri mai exista cateva variante mai putin raspandite, cum ar fi compusii bazati pe metal lichid, care folosesc deobicei aliaje de galiu pentru un transfer termic maxim. Un astfel de produs este Colaboratory Liquid Pro, dar, din pacate, acest tip de compus este puternic coroziv in prezenta aluminiului. Un alt tip de pasta este reprezentat de pasta bazata pe carbon. In prezent studiile asupra folosirii particulelor de diamant in cadrul unei paste termice sunt in stadiu de cercetare, totusi, prin insasi natura materiei prime folosite, nu cred ca din punct de vedere al costului de productie un asemenea compus ar putea avea succes in viitorul apropiat.

Asa cum spuneam putin mai devreme, de-a lungul timpului Arctic Silver 5 (AS5 mai pe scurt) si-a castigat pe buna dreptate un puternic renume in domeniu, fiind considerata de catre majoritatea utilizatorilor drept cea mai performanta pasta termica. Tinand cont de acest aspect, m-am hotarat sa testez doua produse destul de noi, prin comparatie cu batrana si performanta AS5. Astfel, prin bunavointa Noctua Austria am putut testa Noctua NT-H1, iar prin bunavointa Soliton Computers am inclus in test un alt produs foarte interesant, Zerotherm ZT-100. Atat Noctua cat si Zerotherm au devenit nume de referinta in domeniul sistemelor de racire pentru PC, produsele ambelor companii ridicandu-se la cel mai inalt nivel, concurand (chiar devansand) nume vechi in domeniu, cum ar fi Thermalright, Arctic Cooling sau Zalman. Astfel, m-am gandit ca pastele termice produse de ei se vor ridica la acelasi nivel, si de aceea le-am comparat chiar cu etalonul domeniului, AS5.

Sistemul de test

• CPU – Intel Core 2 Duo E8500 @ 4150MHz w 1.34v
• Heatsink – Cooler Master Gemini II
• Ventilator – 2 x Sunon 120mm/105 CFM
• MB – MSI P45 Platinum
• RAM – Crucial Ballistix PC2-8500
• GFX – GeForce4MX PCI
• PSU – PC Power & Cooling Silencer 610W
• HDD – WD Raptor 74GB

sistem

Metodologie

Testele au fost efectuate pe masa de teste (Top Deck Station), nu in carcasa. Temperatura mediului ambient s-a situat la valoarea de 29.4 oC pe parcursul testelor dar, desigur, putem lua in calcul o variatie de +-0.5 oC pe parcursul testelor. Temperatura mediului ambient a fost masurata folosind un termomentru digital UEI DT200. Pentru citirea temperaturii procesorului am folosit ultima versiune a programului CoreTemp (0.99.1), precum si Everest Ultimate Edition 4.50 pentru verificare. Deoarece nu sunt foarte inventiv de felul meu, si nici nu imi place sa va aburesc, nu o sa pretind acum ca am inventat o metoda de a intinde pasta termica pe procesor astfel incat aceasta sa se aseze absolut identic de fiecare data, si nici nu voi da vreo denumire fantasmagorica procedeului, gen “vacsuire cu triplu tulutz”. Pur si simplu am incercat sa dozez o cantitate suficienta de pasta, aproximativ identica pentru fiecare model folosit, si apoi m-am bazat pe contactul foarte bun pe care Gemini II il face deobicei, datorita sistemului de prindere (care, prin constructia sa, poate fi strans de fiecare data exact la fel de mult, in toate 4 punctele), pentru a intinde pasta uniform de fiecare data. Asta este procedeul pe care il folosesc de fiecare data cand montez un procesor, si nu difera decat in cazul sesiunilor sub-zero, dar asta este deja o alta poveste, pe care poate o sa v-o spuna M1cutzu odata si voua, asa cum mi-a spus-o si mie in vremurile in care ma apucau transpiratiile atunci cand vedeam un tub montat pe procesor.
Revenind la testul nostru, am testat astfel…Pentru fiecare pasta in parte am repetat aceeasi procedura, si anume 20 de minute de Orthos Small FFT’s, la sfarsitul carora am masurat temperatura in load (in timp ce Orthos continua sa ruleze). Apoi, dupa 5 minute de la terminarea stress-test-ului, am masurat temperatura in idle.
Inainte sa trecem la prezentarea protagonistilor si a rezultatelor, vreau totusi sa mai fac cateva precizari. In primul rand, conductivitatea unui material (fie el heatsink sau pasta termoconductoare) depinde si de sarcina la care este supus. Evident, cu cat aceasta este mai mare, cu atat diferentele intre diferitele tipuri de materiale folosite vor fi evidentiate.
Nu am folosit in cadrul acestui test un Q6600 B3, de exemplu, care ar fi degajat o cantitate de caldura evident mult mai mare decat umilul meu dual-core. Totusi, tinand cont de temperatura camerei, precum si de frecventa procesorului, cred ca testul este foarte relevant pentru marea majoritate a utilizatorilor. Din aceleasi motive am folosit si placa de baza MSI, care, prin prisma pretului, dar si a optiunilor oferite, cred ca este o varianta accesibila de implementare a chipsetului P45. Heatsink-ul, asa cum spuneam si mai sus, l-am folosit datorita posibilitatii de a controla exact modul in care presiunea este exercitata asupra bazei, obtinand astfel conditii similare dupa fiecare aplicare a fiecarei paste termice. Un alt aspect pe care trebuie sa il discutam este modul in care dual-core-urile pe 45nm raporteaza temperatura. Din pacate, temperatura este citita eronat, datorita unei calibrari incorecte a diodei care citeste temperatura. Acest lucru se datoreaza specificatiilor tehnice furnizate de Intel producatorilor de placi de baza, si se pare ca in spatele acestor specificatii incomplete s-ar ascunde de fapt un defect al acestei serii de procesoare, defect care speram cu totii ca va fi inlaturat odata cu lansarea reviziei E0 la inceputul lunii August. Astfel, temperaturie raportate sunt de cele multe ori mult prea mari, o simpla mana pusa pe heat-pipe-urile cooler-ului fiind de ajuns pentru a ne convinge in acest sens. Mai mult decat atat, aceasta eroare poate varia de la un procesor la altul, si de aceea nu vom interpreta datele din acest test ca referinte absolute, valori reale. Putem considera insa fara nici o urma de indoiala ca am creeat acelasi sistem de referinta pentru toate cele 3 produse testate, si astfel le putem compara foarte precis.
Acestea fiind zise, putem trece la prezentarea concurentilor de astazi.

Arctic Silver 5

ARCTIC SILVER 5

Lansata pe piata in vremuri imemoriale, pe cand Athlon XP domina piata procesoarelor si seria 9xxx de la ATI era ca un ghimpe in coasta competitorului Nvidia, AS5 este cel mai de seama reprezentant al compusilor termici metalici, continand intr-un procent de pe 90% argint. A fost considerata o lunga perioada drept cea mai buna pasta termica de pe piata, pe buna dreptate.

Temperatura idle

• Core0 – 47oC
• Core1 – 44oC

Temperatura load

• Core0 – 72oC
• Core1 – 72oC

Noctua NT-H1

NOCTUA NT-H1

Aparuta relativ recent (2007) NT-H1 este cu siguranta o pasta care a beneficiat pe deplin de pe urma progreselor tehnologice efectuate in ultimii ani,
si acest lucru se observa si din rezultate. Din partea unei companii ale carei produse s-au inscris cu brio in clasa high-end a racirilor pe aer,
nici nu ne puteam astepta la altceva.Noctua NT-H1 reuseste sa detroneze batranul AS5.

Temperatura idle

• Core0 – 47oC
• Core1 – 43oC

Temperatura load

• Core0 – 71oC
• Core1 – 71oC

Zerotherm ZT-100

ZEROTHERM ZT-100

Ei bine, prima surpriza a testului a constituit-o faptul ca NT-H1 a reusit sa intreaca AS5-ul, chiar daca numai cu un grad. A doua surpriza foarte placuta o constituie
pasta Zerotherm, lansata de asemenea in cursul anului trecut. Ei bine, in ultima vreme ne-am obisnuit cu astfel de surprize din partea celor de la Zerotherm, ultimele modele de heatsink-uri produse de aceasta companie
reusind sa concureze de la egal la egal cu varfurile industriei, si asta la un pret mult mai decent. Cu toate acestea, nu ma asteptam ca aceasta calitate sa se resfranga neaparat si
asupra pastei termice, insa se pare ca m-am inselat. Zerotherm reuseste sa egaleze cu brio performantele AS5-ului, iar pretul sau, precum si cantitatea generoasa oferita in seringa (cea mai mare din test)
face ca acest produs sa fie un best-buy, dar un best buy de o inalta performanta. Atentia pentru detalii poate fi observata din primul moment, fiind prima pasta termica pe care am vazut-o pana in acest moment care include in pachet si un aplicator de cauciuc care poate fi pus pe deget pentru a intinte pasta cat mai bine. Un feature binevenit.

Temperatura idle

• Core0 – 47oC
• Core1 – 43oC

Temperatura load

• Core0 – 72oC
• Core1 – 72oC

Rezultate

REZULTATE

Imi aduc aminte cum precursorii AS5-ului (AS, AS2, AS3) au facut furori la vremea lansarii, detasandu-se clar de produsele concurentei printr-o performanta net superioara. Similar, in momentul in care a fost lansata pe piata, cu peste 4 ani in urma, AS5 a adus un nivel de performanta foarte ridicat, majoritatea utilizatorilor care incercau prima oara acest produs ramanand uimiti de imbunatatirea considerabila pe care o puteau observa in cazul temperaturilor, fie acestea ale procesorului, chipset-ului sau ale nucleului placii video. Ei bine, de atunci si pana acum, aceasta mentalitate a prins radacini adanci in constiinta colectiva, imbunatatirea temperaturilor odata cu folosirea AS5-ului devenind o axioma.
Multa vreme chiar asa a fost, insa anii au trecut, tehnologia a progresat destul de mult, si astfel ajungem la rezultatele testului de astazi. Putem observa din tabel ca Zerotherm ZT-100 obtine exact acelasi rezultat ca si AS5 (cu un grad mai putin pe Core1 in idle chiar), iar Noctua NT-H1 obtine atat in idle cat si in load rezultate mai bune cu un grad.

Concluzii

Datorita progresului tehnologic din ultimii ani, nu mai avem de a face cu un produs performant singular pe piata, care se detaseaza cu usurinta de concurenta. Putem observa foarte clar cum noii veniti sunt la acelasi nivel cu batranul AS5, Noctua reusind chiar sa intreaca cu un grad performantele acestuia. Astfel, putem concluziona ca diferentele intre pastele termice ale producatorilor de renume s-au redus considerabil, practic folosirea unui brand sau al altuia fiind mai mult o alegere care tine de gust si de pret. Evident,
performantele AS5-ului se pot imbunatati cu pana la 2-3 grade in timp, timpul de asezare fiind un aspect important in cazul acestui produs, insa aceasta este o caracteristica specifica in special acestei paste, iar conditiile de test au fost aceleasi pentru toate produsele din test. Personal, din obinsuinta si nostalgie,
voi continua sa folosesc AS5 in cazul racirii pe aer, insa pot recomanda cu incredere Noctua NT-H1 si Zerothetm ZT-100 oricarui pasionat, vor face fata cu brio in orice situatie, chiar la acelasi nivel cu AS5-ul.