Cuvant inainte

In 2023 am dezvoltat prima noastra metodologie unificata pentru testarea coolerelor pe aer si a sistemelor AIO. Pe parcursul a aproape trei ani, aceasta ne-a servit fara probleme majore si probabil ca ar fi putut fi utilizata inca unul sau doi ani, daca procesorul Intel Core i9 13900KS nu s-ar fi degradat dupa sutele de ore de testare acumulate. O mare parte dintre aceste teste au fost realizate cu versiuni de BIOS care nu includeau microcodul destinat prevenirii acestui tip de degradare, acesta nefiind disponibil in momentul in care am inceput testele.

Dupa revenirea de la Computex 2026, am constatat ca procesorul nu mai putea rula OCCT mai mult de 30-40 de secunde fara sa raporteze erori WHEA, urmate de restartarea sistemului. Acesta a fost momentul in care am decis sa reconstruiesc metodologia de testare, schimband atat platforma principala cu una mai stabila si lipsita de riscul unei degradari similare in timp, bazata pe socket-ul Intel LGA1851, cat si introducand, in premiera pentru LAB501, testarea pe platforma AMD AM5.

Platformele AM5 au devenit din ce in ce mai populare in randul utilizatorilor, iar comportamentul bun al unui cooler pe o platforma Intel nu garanteaza automat rezultate similare pe o platforma AMD si nici invers. Geometria procesoarelor, distributia surselor de caldura, forma IHS-ului, sistemul de prindere si presiunea de contact pot influenta semnificativ rezultatele obtinute. Mai mult decat atat, cei aproape trei ani de testare folosind metodologia dezvoltata in 2023 au evidentiat mai multe aspecte pe care ar fi trebuit sa le abordez diferit inca de la inceput. Prin urmare, in noua metodologie am incercat sa corectez cat mai multe dintre limitarile identificate.

In primul rand, am ajuns la concluzia ca Linpack este un test foarte bun pentru verificarea stabilitatii, dar nu reprezinta alegerea ideala pentru o metodologie de test repetabila. Acesta incarca procesorul in valuri, iar diferentele dintre ciclurile de incarcare pot genera temperaturi maxime diferite de la o rulare la alta. Deoarece vechea metodologie utiliza drept rezultat cea mai ridicata temperatura inregistrata, ajunsesem sa repet fiecare test de cinci sau sase ori pentru a putea identifica si elimina spike-urile artificiale. Acest lucru nu este acceptabil pentru o metodologie de testare a coolerelor care trebuie sa fie repetabila si in plus, a dus la un consum foarte mare de timp.

Talpa coolerelor si a blocurilor AIO prezinta un grad variabil de convexitate, stabilit atat in functie de deciziile producatorului, cat si de platformele pentru care au fost proiectate. In metodologia anterioara am optat pentru utilizarea unui contact frame pe platforma LGA1700, ceea ce a avantajat coolerele si AIO-urile cu o convexitate mai redusa si le-a dezavantajat pe cele cu o baza mai pronuntat convexa. Efectul a fost amplificat de utilizarea temperaturii celui mai cald nucleu drept rezultat final. Folosirea mediei temperaturilor nucleelor ar fi permis o separare mai clara intre solutiile de racire performante si cele mai slabe, reducand in acelasi timp influenta convexitatilor diferite ale bazei, a distributiei presiunii si a sistemului de retentie.

Un alt aspect dificil de evaluat prin metodologia veche era raportul dintre performanta si zgomot. Scenariul intalnit cel mai des era acela in care produsele cu performante mai bune erau, de regula, si mai zgomotoase. Nu puteam insa cuantifica suficient de clar modul in care aceasta diferenta se traducea in utilizarea reala, deoarece temperatura este masurata pe o scara liniara, in timp ce nivelul de zgomot exprimat in dBA utilizeaza o scara logaritmica, apropiata de modul in care functioneaza perceptia auditiva umana.

In noua metodologie voi renunta la testele realizate la turatii fixe. Relevanta acestora este limitata, deoarece, in final, ne intereseaza performanta termica si nivelul de zgomot perceput de utilizator, nu turatia la care functioneaza ventilatoarele. Prin urmare, coolerele si sistemele AIO vor fi testate initial cu ventilatoarele la turatia maxima, pentru a determina performanta absoluta a fiecarui produs, iar ulterior intr-un scenariu cu zgomot normalizat la 40dBA. Acesta este un nivel perceptibil, dar care nu ar trebui sa devina deranjant pentru majoritatea utilizatorilor.

In paginile urmatoare voi descrie in detaliu platformele utilizate si metodologia de lucru. Practic, veti putea vedea cu ce m-am ocupat in ultimele saptamani.