Metodologia de test

Asa cum procedam deja de ceva timp, testam coolerele in conditii reale de utilizare, similare celor in care vor functiona in sistemele voastre. In acest scop, coolerul pe aer sau sistemul AIO este montat intr-un sistem complet, iar toate masuratorile sunt efectuate cu carcasa inchisa. Pentru testare am utilizat OCCT, ruland CPU Stability Test timp de 20 de minute, cu setarile Extreme, Steady, AVX2 si Fixed. Din rezultatele obtinute calculam media temperaturilor tuturor nucleelor, monitorizate cu HWiNFO64 pe parcursul ultimelor 10 minute ale testului, dupa ce temperaturile s-au stabilizat in mare parte.

In grafice vom raporta insa Δt, exprimat in °C si calculat ca diferenta dintre temperatura medie a nucleelor si temperatura ambientala medie inregistrata pe parcursul testului cu ajutorul sondei de tip K mentionate anterior. In cazul platformei Intel am pastrat o limita de putere de 250W pentru sistemele AIO si 200W pentru coolerele pe aer. Testele sunt desfasurate atat cu ventilatoarele la turatia maxima, cat si intr-un scenariu cu zgomot normalizat la 40dBA. Pentru a evita aglomerarea inutila a graficelor, rezultatele scenariilor in care procesorul intra in throttling nu vor fi afisate.

In cazul platformei AMD AM5, introdusa in premiera in metodologia noastra, realizarea unei proceduri de testare corecte a fost considerabil mai dificila din cauza modului in care functioneaza implicit mecanismul de boost. Procesorul urmareste o temperatura tinta de 95°C indiferent de solutia de racire utilizata, astfel incat alegerea unei limite PPT prea ridicate conduce la un Thermal Limit de 99-100%. Acest lucru inseamna ca procesorul este limitat aproape permanent de temperatura, unul sau mai multe nuclee atingand 95°C, in timp ce mecanismul de boost compenseaza prin reducerea frecventei si a tensiunii de alimentare. Desigur, putem calcula in continuare temperatura medie a nucleelor, deoarece nu toate ating simultan temperatura maxima, insa diferentierea dintre coolere nu mai este corecta daca procesorul nu poate mentine valoarea PPT configurata pe intreaga durata a testului.

Mai mult decat atat, daca doua sau trei nuclee functioneaza permanent la 95°C, rezultatele vor fi diferentiate aproape exclusiv prin temperatura celorlalte nuclee. In acest caz, ecartul dintre solutiile de racire este redus artificial, iar coolerele mai slabe sunt avantajate. Analizand metodologiile utilizate de site-urile care testeaza coolere pe procesoare AM5, am constatat cu surprindere ca majoritatea covarsitoare nu iau in considerare aceasta problema si obtin, implicit, rezultate incorecte sau, in cel mai bun caz, insuficient de relevante.

Neavand la dispozitie un Ryzen 9 9950X, am pornit initial de la ideea utilizarii unui Ryzen 9 9900X. Densitatea termica foarte ridicata a acestuia nu mi-a permis sa evit valori foarte mari ale Thermal Limit decat la un PPT de aproximativ 200-205W, chiar si atunci cand am utilizat un sistem AIO de top. A devenit astfel evident ca aveam nevoie de un procesor cu 16 nuclee, iar Ryzen 9 7950X era singurul model pe care il aveam la dispozitie. Chiar si in acest caz, valoarea maxima pe care am putut-o utiliza fara ca cel mai slab AIO de 360mm sa depaseasca un Thermal Limit de 98-99% a fost de 225W PPT.

Un Ryzen 9 9950X ar fi putut mentine fara probleme un PPT de 230W, datorita imbunatatirilor aduse modului de raportare a temperaturilor, valorile indicate fiind cu cateva grade mai reduse comparativ cu Ryzen 9 7950X. Chiar si asa, pentru a reduce diferentele dintre nuclee si pentru a obtine un PPT cat mai ridicat, a fost necesara o optimizare foarte atenta a setarilor PBO pentru Ryzen 9 7950X, inclusiv ajustarea PBO Scalar si configurarea individuala a Curve Optimizer pentru fiecare nucleu.

In scenariul cu zgomot normalizat la 40dBA, cel mai slab sistem AIO a putut sustine un PPT de numai 200W. In practica, acesta putea sustine aproximativ 210-213W, insa marja era prea redusa, iar pe viitor este posibil sa testam si modele mai putin performante. Desi nu am testat momentan coolere pe aer folosind aceasta metodologie, cel mai probabil voi aplica aceeasi diferenta utilizata in cazul platformei LGA1851. Astfel, coolerele pe aer vor fi testate la 175W PPT cu ventilatoarele la turatia maxima si la 150W PPT in scenariul cu zgomot normalizat la 40dBA. Vom afla cat de curand daca aceste valori sunt potrivite, deoarece am deja mai multe coolere care trebuie testate.

Procesul a necesitat un volum considerabil de munca si chiar si in aceste conditii consider rezultatele obtinute pe platforma AM5 drept orientative si limitat relevante pentru evaluarea capabilitatilor absolute ale unui cooler sau sistem AIO. Totusi, raportarea foarte detaliata a parametrului Thermal Limit pe parcursul testului ne permite sa estimam cu o precizie buna PPT-ul maxim pe care il poate sustine fiecare solutie de racire, folosind formula prezentata mai jos. Metoda a fost verificata si in practica pe unul dintre sistemele AIO, pentru a confirma validitatea estimarii.

Vom calcula astfel PPT-ul maxim sustenabil atat pentru scenariul cu ventilatoarele la turatia maxima, cat si pentru cel cu zgomot normalizat la 40dBA. Aceasta valoare este relevanta exclusiv pentru platforma AMD AM5, insa consideram ca ofera o indicatie utila asupra rezervei de capacitate de racire disponibile pentru fiecare cooler sau sistem AIO.

Pentru masurarea zgomotului, decibelmetrul Multicomp Pro este amplasat pe un trepied la o distanta de 40cm fata de centrul panoului superior al carcasei, acesta fiind principalul loc prin care zgomotul poate iesi din sistem. Atat trepiedul, cat si carcasa sunt pozitionate identic la fiecare test, pentru o repetabilitate cat mai buna a rezultatelor. Masuratorile sunt efectuate intr-o camera cu un zgomot de fond de 33.3 dBA.

Pompele AIO-urilor functioneaza in permanenta la turatia maxima, inclusiv in scenariul normalizat la 40dBA. Pentru stabilirea acestui barem, turatia ventilatoarelor radiatorului este crescuta mai intai pana la atingerea valorii de 40dBA. In cazul modelelor echipate cu un ventilator auxiliar pentru VRM, turatia acestuia este crescuta ulterior pana la cea mai ridicata valoare care nu determina depasirea baremului de 40dBA.