Noctua NH-U12A

 
Pe masura ce inaintam in varsta, unii dintre noi cadem uneori prada nostalgiei, amintindu-ne cu placere de vremurile “de alta data”. Presupun ca este o caracteristica specifica mintii umane, cert este ca pe masura ce timpul trece incepem fara sa vrem sa facem retrospective, comparatii, sa ne raportam la evenimente sau lucruri de mult uitate. Iar natura umana ajuta din plin, evenimentele din trecut fiind de cele mai multe ori filtrate printr-o sita a timpului, care opreste amintirile mai putin placute, dezavantajele sau minusurile si ne serveste o imagine usor idealizata a unor timpuri in care totul parea mai simplu.

Este firesc sa ne aducem aminte cu placere de tinerete si de evenimentele sau lucrurile care ne leaga de respectiva perioada de timp. Este la fel de firesc sa constientizam faptul ca in domeniul nostru lucrurile evolueaza rapid, in marea majoritate a timpului fiind vorba despre o evolutie pozitiva. Desigur, imi voi aminti intotdeauna cu placere de vremurile in care ma jucam DOOM si Mortal Kombat pe Pentium I, cand incercam absolut orice joc imi pica in mana pe K6-2, sau cand incingeam asfaltul in NFS Underground pe batranul Thunderbird tactat la 1GHz.

Insa la fel de bine ar trebui sa imi amintesc de huruitul infernal al micutului ventilator care se invartea cu 7000 de rotatii pe minut pentru a raci bucata de aluminiu montata pe batranul Thunderbird, de cutia gri, lipsita de posibilitati avansate de ventilatie si per total de progresul absolut enorm pe care tehnologia de calcul l-a inregistrat pe toate planurile de atunci si pana acum. Si adevarul este ca nu am ales degeaba acest exemplu, pentru ca atunci, la inceputul anilor 2000, multi dintre noi am devenit pentru prima data constienti de importanta racirii si de confortul acustic.

Pentru ca atunci, in plina concurenta acerba intre Intel si AMD, mai intai in cursa pentru frecventa si mai tarziu in cursa eficientei arhitecturii, am vazut pentru prima data ce inseamna procesoare tactate la 1, 2 sau 3GHz, am vazut ce inseamna caldura degajata de procesoare cu adevarat puternice si cum se traduce acest lucru in disconfort acustic. Asa ca atunci, la inceputul / mijlocul anilor 2000, am inceput sa fim constienti despre importanta unei componente pe care o consideram un accesoriu livrat implicit impreuna cu procesorul – coolerul.

Iar raspunsul producatorilor nu s-a lasat asteptat, o pleiada intreaga de nume luptandu-se pentru suprematie. Mai intai au fost blocurile de aluminiu sau cupru, brazdate de santuri adanci, pentru a maximiza suprafata de transfer. Apoi, o inventie din domeniul aero-spatial si-a facut loc in PC-urile noastre, din ce in ce mai multi producatori adoptand heatpipe-urile. Thermaltake, Zalman sau Cooler Master s-au intrecut in a lansa coolere de toate formele si dimensiunile, Thermalright ne-au aratat ce inseamna high-end, prin arhitecturile tower si twin-tower, iar Scythe au facut pionerat in domeniul racirii silentioase.

In plina lupta pentru numar de heatpipe-uri, suprafata de transfer si raport dimensiune / eficienta / compatibilitate, putini au bagat de seama in 2005 cand austriecii de la Rascom Computer Distribution GmbH au incheiat un parteneriat cu taiwanezii de la Kolink International Corporation, pentru a pune bazele unui nou brand, pe numele sau Noctua. Scopul? Dezvoltarea de coolere high-end, cu un raport optim intre performanta si nivel de zgomot. Rezultatul? Produse care au redefinit domeniul si au definit segmentul air-cooling high-end asa cum il cunoastem noi astazi…