Acum ceva timp am spus ca nu voi mai testa sisteme de racire AIO, sau coolere in general. Hotararea mea a decurs in principal din lipsa de progres din acest domeniu, ba chiar mai rau, am observat un regres evident atat in privinta performantei cat si a calitatii produselor.

Pot sa va spun ca din sistemele de racire pe care le-am primit pentru testare din articolul precedent de AIO-uri, unul a venit defect, doua s-au defectat dupa un timp foarte scurt, unul dupa cateva luni, iar Predatorul 240, dupa cum bine se stie, a crapat si el, din cauza unor defecte de fabricatie.

Imi place sa cred ca domeniul coolerelor progreseaza, dar, din pacate acest lucru a ramas o amintire indepartata. Imi amintesc de vremurile lui TRUE, Megahalems si Noctua NH-D14 sau Thermalright Silver Arrow, cand mai aveam si surprize placute. Dupa destui ani, NH-D14 a ramas un etalon al performantei, calitatii si in general al felului in care trebuie facute lucurile.

Oamenii se mai razgandesc, mai intervin lucruri, intamplari, dezamagirile si dorintele din aceasta lume foarte importanta a coolerelor se mai uita, sau poate pur si simplu mai ai chef cateodata de un test sa vezi daca mai exista ceva viata in acest domeniu.

De ce apar cele trei coolere AIO in compania lui TRUE Copper? Poate ca nu am uitat de tot dezamagirile si vreau ca bucata de cupru sa le dea o lectie celor cateva coolere AIO ajunse in “anul de gratie 2018″…. , recunosc ca imi doresc foarte mult sa le “faca de rusine”.

Asadar, avem 3 noi coolere AIO si un aircooler vechi de aproximativ 10 ani, care, daca totul ar merge cum ar trebui sa mearga, nu ar avea voie sa se apropie ca performante de sistemele AIO, mai ales ca discutam despre nume consacrate.