Odata cu incheierea sezonului rece am renuntat si eu la sesiunile de bench pe aer, urmand ca de acum inainte sa ma concentrez pe testele de coolere, care au lipsit cu desavarsire de o buna bucata de vreme. Chiar daca nu ati mai vazut nici un articol despre coolere pe site, cititorii forumului nostru au fost informati despre performantele heatsink-urilor noi si demne de atentie, prin teste si comparatii preliminare. Aceste informatii preliminare au fost de ajuns pentru a vedea unde se incadreaza acele coolere pe scara performantei. De asemenea, in articolele mele de overclocking ati putut urmari teste de coolere pentru CPU efectuate pe placi grafice, inclusiv in conditii dificile, cu consum foarte mare, pentru ca dupa cum am vazut foarte clar, cel mai bun cooler VGA este un cooler CPU adaptat la placa video, temperaturile rivalizand sau chiar fiind mai bune decat in cazul folosirii racirii pe apa.

Bineinteles ca acele teste aveau utilitate mai mult pentru entuziasti, un utilizator normal nu va folosi astfel de solutii pentru a raci o placa grafica. In schimb, pentru articolele de coolere si pentru mine acele teste au avut o utilitate ce a depasit sfera bench-ului, pentru ca am putut intelege si vedea mai bine in ce fel este influentata temperatura obtinuta de cantitatea de caldura generata pe unitate de suprafata, testele cu GTX 480 in furmark extreme si voltaj foarte mare fiind foarte relevante.  In aceste teste, TRUE a putut raci un GPU ce genera o caldura foarte mare, tocmai datorita faptului ca die-ul lui GF100 avea o suprafata foarte mare si transferul termic era mult mai eficient decat in cazul Nehalem-ului, unde un cooler va avea mari dificultati in a raci eficient procesorul, die-ul avand o suprafata mult mai mica. Acest lucru demonstreaza inca o data ca la un cooler totul trebuie sa plece de la baza si de la sistemul de prindere, pentru ca daca acestea nu realizeaza transferul termic in mod foarte eficient totul este pierdut, in special la TDP-uri uriase.

Daca la TDP-uri mici si medii temperatura poate fi tinuta in frau si fara o baza foarte buna sau fara un sistem de prindere performant (bineinteles considerand ca arhitectura, dimensiunea coolerului si airflowul sunt adecvate), lucrurile se complica foarte mult odata cu crestea caldurii generate. Aparitia reactorului nuclear numit Nehalem a pus in dificultate foarte multe coolere, si in acest moment si in conditii de overclocking si overvolting a contat mai mult ca niciodata un transfer termic foarte bun intre IHS si baza.

Vorbind despre transfer termic sau sisteme de prindere un nume imi vine in minte in mod inevitabil: Prolimatech. A trecut o buna bucate de vreme de cand am testat pentru prima data Megahalems-ul, primul cooler produs de aceasta companie noua, o capodopera a inginerilor de la Prolimatech. Acest cooler avea o calitate foarte buna a constructiei, dar s-a remarcat in special pentru cel mai solid sistem de prindere existent si prin baza convexa, un concept nou introdus si specificat foarte clar, eu fiind atentionat de inginerii Prolimatech ca baza este convexa si lapingul poate sa afecteze performanta in mod negativ. Lucrurile sunt insa ceva mai complicate din  cauza ca IHS-urile procesoarelor sunt oricum numai plane nu, generand probleme ale transferului termic. Pe langa o baza si un sistem de prindere “state of the art”, Megahalems-ul s-a impus ca unul din cele mai bune coolere pentru low si medium rpm (de fapt cel mai bun la o turatie de aproximativ 800rpm) dar nu foarte bun in conditii de bench, adica turatii si TDP-uri mari.

In acest articol vom testa doua noi coolere de la Prolimatech: SuperMega si Armageddon. Primul este urmasul Megahalems-ului, producatorii pretinzand o performanta sporita fata de acesta, principala modificare fiind prezenta unor lamele de cupru.  Desi la aflarea numelui ma asteptam la un Megahalems de 140mm, am fost destul de dezamagit sa constat ca are aceleasi dimensiuni si numar de heatpipe-uri. Daca un numar de sase heatpipe-uri este mai mult decat suficient pentru a putea face fata unui TDP mult mai mare decat cel ce este folosit acum la orice procesor (aici amintesc din nou de testul de VRM cu True si GTX 480, unde cele 6 heatpipe-uri sinterizate au facut fata unui TDP imens), o suprafata mai mare de disipare alaturi de posibilitatea de a folosi (mai eficient) ventilatoare de 140mm era un plus binevenit, cel putin pentru un entuziast ca mine, care nu este interesat de costurile de productie sau alte lucruri, ci strict de o performanta cat mai buna.

Cel de-al doilea heatsink se numeste Armageddon si din nou am fost destul de dezamagit ca la asa un nume coolerul nu este cu adevarat impresionant, vizual vorbind in primul rand. Doream in special o latime mai mare pentru ca suprafata lui de disipare nu este suficienta daca dorim performante de top la turatii mici. Bun, oferta trebuie sa fie diversificata si Armageddon a fost construit cu scopul de a rezolva problemele de compatibilitate cu modulele de memorie cu radiatoare inalte, astfel ca trebuia neaparat sa fie ingust.

In acest articol o sa aflam daca afirmatiile Prolimatech cu privire la SuperMega sunt adevarate, adica avem imbunatatiri fata de Megahalems si bineinteles vom vedea cum se comporta Armageddon, intr-o multitudine de turatii si TDP-uri.