Teste si overclocking

Pentru teste am folosit un procesor AMD Ryzen 5 7600X, al carui review il puteti gasi aici, in cazul in care va intereseaza performanta lui. Noi astazi ne vom concentra pe partea de overclocking, atat folosing PBO (Precision Boost Overdrive) impreuna cu CO (Curve Optimizer), cat si in modul clasic, in care setam o frecventa si o tensiune de alimentare fixa.

La fel ca si in cazul Zen 3, AMD a optimizat la sange frecventele obtinute out-of-the-box de arhitectura Zen 4 pe care sunt bazate procesoarele Ryzen din seria 7000. Prin urmare, vedem faptul ca exemplarul nostru atinge in medie o frecventa de 5175MHz stabila pe toate nucleele la o tensiune de alimentare 1.35v – 1.36v in Cinebench R23 fara sa atingem nimic in BIOS inafara de setarea profilului EXPO.

Activand PBO, incercam diferite setari ale CO care modifica in + sau in – curba de tensiune / frecventa cu un offset setat de utilizator. Cum am vazut si in cazul generatiei trecute, un CO cu offset negativ functioneaza cel mai bine, practic subvoltand procesorul in toate treptele de frecventa. Astfel, cu PBO activ si CO setat la -25 am obtinut o frecventa care a variate intre 5350MHz si 5375MHz, insa mai mult a stat la 5350MHz, cu o tensiune de alimentare de 1.28v, obtinand un scor de 15043 in Cinebench R23 (fata de 14312 cu setari default).

Mai departe, am fixat frecventa procesorului manual la 5400MHz si am cautat tensiunea de alimentare necesara pentru stabilizarea in Cinebench R23. Cu 1.23v am reusit rularea acestui tes, insa din pacate nu putem vorbi de stabilitate deplina a sistemului. Scorul obtinut este de 15351, ceea ce ne arata un spor fata de scenariul anterior, insa si frecventa este superioara. Totusi, nu pot sa nu remarc cat de bine functioneaza tehnologiile PBO + CO, cat de mult ne usureaza munca si sa nu uitam faptul ca pastreaza majoritatea tehnologiilor de reducere a consumului in idle si incarcarii medii.

Overclocking-ul memoriilor a functionat si el foarte bine, am obtinut 6200MHz 30-36-36-76 cu uncore-ul sincron la 3100MHz, ceea ce nu este chiar simplu. Trecand la modul asincron (1:2) si injumatatind frecventa uncore-ului, memoria Corsair DDR5 a urcat la 6400MHz cu frecvente 32-38-38-76 insa pentru performanta maxima modul sincron 1:1 este intotdeauna de preferat. Cu frecventa de 6600MHz pentru memorie nu am reusit sa intru in Windows din primele incercari si nici nu am vrut sa relaxez prea mult latentele sau sa folosesc tensiuni periculoase. 6000MHz CL30 sau 6200MHz CL32 cu uncore-ul sincron raman setarile potrivite pentru performanta si ma bucur ca AMD si Intel se dueleaza din nou folosind acelasi numitor comun: DDR5.