Intel – O poveste despre electromigratie, degradare si un proces tehnologic imbatranit

Scris de: , in categoria: Editoriale, Procesoare & Chipseturi, in 12 August, 2024.

Degradarea si electromigratia

 

Fenomenul denumit degradare are o stransa legatura cu fenomenul de electromigratie, care reprezinta mobilitatea excesiva a electronilor atunci cand acestia sunt supusi la o temperatura foarte ridicata si/sau la o tensiune de alimentare peste limitele procesului de fabricatie. Acesta este un lucru cu care m-am confruntat prima oara acum mai bine de 20 de ani, cand eram implicat in fenomenul de overclocking si incercam sa determin relatia dintre frecventa si tensiunea de alimentare folosind racire pe aer, apa, single stage, dar si azot lichid. Reducerea efectelor fenomenului de electromigratie este principalul factor care ne permite depasirea semnificativa a frecventelor setate de catre producator, adica fundamentul overclocking-ului.

Deci, ce s-a intamplat pana la urma cu procesoarele Intel Core din a 13-a si a 14-a generatie? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa ne intoarcem putin in timp si sa ne amintim faptul ca problemele Intel in ceea ce priveste procesul de fabricatie au inceput odata cu Broadwell (Gen 5) si trecerea la litografia pe 14nm in 2014, pastrata ulterior si pentru Skylake (Gen 6), Kaby Lake (Gen 7, 14FF+), Coffee Lake (Gen 8 & 9, 14nm++), dar si Comet Lake (Gen 10, 14nm++) sau Rocket Lake (Gen 11, 14nm++).

La un simplu calcul, aflam ca din 2014 pana in 2021 (7 ani), Intel a ramas la litografia de 14nm, optimizand-o in fel si chip, conceptul de “tick-tock” fiind dat uitarii si, stiind ce a urmat apoi, nici nu se va mai reveni la acesta. Daca mergem cu 7 ani inapoi, inainte de inceperea epopeei fara sfarsit numita 14nm, in 2007, Intel introducea procesul pe 45nm odata cu Core 2 Extreme QX9650, iar pana in septembrie 2013 (lansarea Haswell) ajunsese deja la 22nm, trecand si prin 32nm (Westmere, Sandy Bridge). “Tick-tock” functiona de minune in acele vremuri…

 

Comentarii

7 comentarii la: Intel – O poveste despre electromigratie, degradare si un proces tehnologic imbatranit

  1. Bugsy004 a scris pe:

    Mulțumim Lab501 pentru această poveste despre Intel… Cred că toți consumatorii doresc o abordare corectă, atât a produselor, cât și a costurilor.
    Cred că se poate realiza o povestire asemănătoare și pentru AMD (Advanced Micro Devices)… 🙂

  2. Razvan a scris pe:

    Multumim! Un articol de care aveam foarte mare nevoie si destul de explicit chiar si pentru cei mai putin familiarizati cu toate aceste tehnologii.

  3. Fekete Tibor a scris pe:

    Ati mentionat in articol ca masura de preventie
    “recomand setarea tensiunii de alimentare maxim posibile pentru procesor la 1.5V, concomitent cu incarcarea profilului Intel Baseline”
    La 1.5V clar se va degrada chiar si cu intel baseline care limiteaza power etc.

  4. matose Post author a scris pe:

    O tensiune de alimentare de 1.5v pe 1 sau 2 nuclee nu ar trebui să fie o problemă; exemplarele care se degradează primesc peste 1.6v. În actualizarea de microcod 0x129, Intel limitează tensiunea maximă la aproximativ 1.55v, prin urmare, ar trebui să fii în siguranță cu 1.5v, așa cum recomand eu în articol.

  5. liviuttn a scris pe:

    Am avut procesoare AMD inca de la primul cumputer, undeva de prin 2002, nu am avut probleme niciodata cu ele, in 2019 am luat si un intel i9 10900k sa vad ce e cu el, in comparatie cu Ryzen 2700x consuma enorm (250w) pt performante aprox egale, atunci m-am lamurit, nu mi-a mai trebuit Intel. Acum am un Ryzen 7800x3d foarte bun pt mine!

  6. Ramiro a scris pe:

    Ce tensiuni au ajuns sa foloseasca gușterii ===)))
    Bine Matose !!! 🙂

  7. matose Post author a scris pe:

    Multam de comentariu Ramiro 😀 !

Lasa-ne un comentariu: