The IMC evolution

Iar in momentul in care AMD au lansat Vermeer si Cezanne, lucrurile au stat exact la fel. Vermeer utilizeaza topologia Matisse, schimband nucleele Zen 2 cu nuclee Zen 3 si unificand memoria cache L3, iar Cezanne utilizeaza topologia Renoir, schimband nucleele Zen 2 cu nuclee Zen 3 si unificand memoria cache L3. Procesoarele Cezanne dedicate notebook-urilor utilizeaza socket-ul FP6, in timp ce procesoarele Cezanne dedicate desktop-urilor (APU-uri) utilizeaza socket-ul AM4.

Desigur, exista si alte diferente intre generatii, pe care le-am explicat de-a lungul timpului, de la proces de fabricatie diferit intre Zen si Zen + si pana la cache unificat si latenta scazuta pentru comunicarea inter-nuclee in cazul procesoarelor Zen 3, de exemplu. Insa nu asta conteaza cel mai mult pentru articolul de fata.

Cel mai mult conteaza diferentele de topologie si impachetare intre Vermeer si Cezanne. Pentru ca, vedeti voi, procesoarele Vermeer au fost gandite pentru scalabilitate cu un numar ridicat de nuclee. Asta inseamna ca avem de-a face cu chiplets, pozitionate pe un substrat.

In cazul procesoarelor Cezanne, limita a fost de la bun inceput stabilita la maxim 8 nuclee pentru procesor, respectiv 8 nuclee grafice, iar pentru a reduce la maxim latenta intre acestea, s-a folosit o impachetare monolitica, intr-o singura pastila.

Iar asta, dragii mei, este locul in care se intampla magia. Pentru ca utilizarea unui singur CCX, integrat in aceeasi pastila ca si susbtratul Infinity Fabric si controller-ul de memorie au ca efect un comportament complet diferit al controller-ului de memorie. Va mai amintiti, sper, de modul in care functioneaza controller-ul de memorie in cazul procesoarelor Zen 2, respectiv Zen 3. Ei bine, daca nu va amintiti, o sa va rog sa recititi aceasta pagina.

In esenta, daca in cazul generatiilor Zen si Zen + substratul Infinity Fabric (fClk), controller-ul de memorie (uClk) si memoriile (mClk) puteau functiona doar in mod sincron (1:1:1), in cazul procesoarelor Zen 2 si Zen 3 memoria poate functiona asincron fata de controller-ul de memorie. Astfel, pana la DDR4 3600 inclusiv, cele trei frecvente sunt sincronizate si functioneaza in mod 1:1. Incepand cu DDR4 3733, placa de baza va alege automat modul de functionare 1:2, in care frecventa controller-ului de memorie (uClk) si frecventa Infinity Fabric (fClk) sunt setate automat la jumatate fata de frecventa memoriei (mClk).

Asa cum am putut vedea pana acum, cea mai mare performanta a procesorului o putem obtine la cea mai ridicata frecventa sincron, cu cele mai stranse latente. In cazul procesoarelor Matisse (Ryzen 3000), majoritatea pot rula sincron la 1900MHz fClk (DDR4 3800), iar procesoarele Vermeer pot atinge, in functie de exemplar, chiar si 2000MHz pentru fCLK, adica DDR4000.

Ei bine, deoarece AMD Ryzen 7 5700G este bazat pe topologia Cezanne, care utilizeaza o impachetare monolitica, astazi ne-am pus in plan sa vedem care este cea mai ridicata frecventa sincron pe care o putem atinge utilizand acest procesor. Sa trecem la treaba!