Concluzii

 
Au trecut 4 ani de cand atingeam pentru prima data DDR4 3733 pe o platforma Ryzen, “vinovati” de aceasta performanta fiind un procesor AMD Ryzen 7 1700X, excelenta GIGABYTE AB350N Gaming WiFi, precum si un kit de memorii GSkill 2x8GB DDR4 3866 CL18, echipat, evident, cu IC-uri Samsung B-Die.

Doi ani mai tarziu, in 2019, explicam in detaliu cum functioneaza controller-ul de memorie in cazul procesoarelor Matisse (Ryzen 3000) si publicam primul studiu de scalare dintr-un lung sir de articole prin care am incercat sa va ajutam in alegerea memoriei potrivite pentru sistemul vostru si in acelasi timp am inspirat zeci de alti colegi sa investigheze mai atent problema.

Ei bine, iata ca au mai trecut doi ani, in care am asistat la nasterea unei noi familii de procesoare, mai precis Vermeer (Ryzen 5000), care a adus imbunatatiri considerabile la multe capitole, insa majoritatea concluziilor referitoare la controller-ul de memorie pe care le-am tras utilizand procesoare din generatia Ryzen 3000 au ramas valabile si pentru generatia Ryzen 5000. Desigur, intre timp au mai aparut o serie de IC-uri, au aparut chip-uri de mare densitate, iar pretul memoriei RAM a mai scazut, insa controller-ul de memorie se comporta similar.

Asta pana astazi, desigur. Vedeti voi, inca de pe vremea APU-urilor Renoir ne-au ajuns la urechi zvonuri legate de comportamentul controller-ului de memorie, insa cum acestea nici nu au ajuns in laboratorul nostru si nici in magazine, nu au prezentat un interes foarte ridicat. La polul opus, APU-urile din familia Cezanne, in speta AMD Ryzen 7 5700G, au ajuns atat in laboratorul nostru, cat si in magazine, incepand de astazi, motiv pentru care am avut in sfarsit ocazia sa testam teoria influentei topologiei asupra performantelor controller-ului de memorie.

Iar rezultatele, dragii mei, au depasit asteptarile noastre, AMD Ryzen 7 5700G fiind pur si simplu un monstru din acest punct de vedere. Astfel, daca in cazul procesoarelor Matisse majoritatea exemplarelor puteau rula sincron pentru un fCLK de 1900MHz (DDR4 3800), iar modelele din familia Vermeer au atins mai des fCLK 2000MHz (DDR4 4000), in cazul APU-urilor Cezanne discutam de valori dintr-o alta gama, mai precis 2466MHz fCLK, adica DDR4 4933.

Asta inseamna ca in cazul aplicatiilor dependente de latimea de banda, kitul de memorie utilizat este foarte important. Nu in ultimul rand, asta inseamna ca performanta solutiei grafice integrate poate creste considerabil in momentul in care utilizam un kit de memorie performant.

Evolutia a nu mai putin de 4 generatii de procesoare Ryzen, 4 generatii de APU-uri, 2 generatii Athlon si o generatie Athlon X4 pe un socket lansat in urma cu mai bine de 5 ani este pur si simplu impresionanta, acelasi lucru fiind valabil si pentru modul in care familia Ryzen a evoluat in ultimii 4 ani. Iar prin lansarea APU-urilor Cezanne, AMD se apropie incet, dar sigur, de sfarsitul unui ciclu evolutiv, singurul pas care a mai ramas de facut pe Zen 3 / 7nm fiind urmatoarea generatie de procesoare AMD Ryzen Threadripper.

Iar anul viitor, dragii monstrului, ar trebui sa inceapa un nou capitol in evolutia AMD, pentru ca procesoarele bazate pe arhitectura Zen 4, fabricate in litografie pe 5nm, sunt deja in lucru. Iar in conditiile in care Intel incearca din rasputeri sa reduca handicapul pe care il au fata de AMD… viitorul suna bine!