Prezentare

Ca variante de ambalare, MX-7 este disponibila in magazine in seringi de 2 g, 4 g si 8 g, precum si intr-un pachet de 4 g livrat impreuna cu 6 servetele MX Cleaner. Fisa tehnica oficiala listeaza o vascozitate de 35.000 – 38.000 poise, o densitate de 2.9 g/cm³, o temperatura de utilizare continua cuprinsa intre -50 si 250 °C, respectiv culoarea gri.

Din punct de vedere al compozitiei, MX-7 este o pasta termica non-capacitiva si neconductoare electric, pe baza de silicon, avand in componenta, conform declaratiei de siguranta, aluminiu in concentratie de 88.4% si polidimetilsiloxan in concentratie de 11.5%. Practic, MX-7 foloseste exclusiv aluminiu ca filler metalic, in timp ce Thermal Grizzly Duronaut utilizeaza un amestec format din 55 – 65% aluminiu si 15 – 25% zinc. Zincul are o conductivitate termica mai redusa decat aluminiul, insa performanta finala a unei paste termoconductoare nu este data doar de conductivitatea filler-ului, ci si de granulatie, distributie, concentratie, liant, vascozitate si grosimea stratului obtinut dupa montaj.

MX-7 are adeziune redusa, pentru a forma un strat fin si uniform, dar in acelasi timp coeziune ridicata, pentru a limita uscarea, fisurarea si migrarea pastei in urma ciclurilor termice repetate. ARCTIC a formulat MX-7 special pentru a reduce efectul de pump-out, o problema reala mai ales in cazul placilor grafice si al procesoarelor direct-die, unde un TDP ridicat, aplicat pe o suprafata redusa, poate duce in timp la deplasarea pastei din zona activa a contactului, cu efecte vizibile asupra temperaturilor.

La fel ca majoritatea pastelor termoconductoare performante de pe piata, ARCTIC MX-7 are o textura densa si vascoasa, rezultata din continutul ridicat de filler. Acest lucru face ca MX-7 sa fie mai dificil de intins uniform, motiv pentru care aplicarea cu spatula nu este neaparat cea mai inspirata optiune; de altfel, pachetul nici nu include un astfel de accesoriu. ARCTIC recomanda metoda de aplicare in X pentru MX-7, insa noi am utilizat metoda amplasarii a 5 puncte de pasta: unul mai mare in centru si cate unul pe fiecare latura. Din punctul meu de vedere, aceasta metoda permite o dozare mai precisa a cantitatii aplicate si asigura, in acelasi timp, o acoperire buna a zonei centrale a procesorului, acolo unde transferul termic este cel mai important.