Rezultate

Primul grafic ne arata Δt_max, adica diferenta dintre temperatura maxima atinsa de cel mai fierbinte nucleu Performance al procesorului si temperatura medie a apei din loop inregistrata in timpul rularii testului. Aceasta valoare este importanta deoarece evidentiaza comportamentul pastei in cel mai dificil scenariu punctual, acolo unde densitatea termica locala este cea mai ridicata.

ARCTIC MX-7 reuseste sa isi adjudece primul loc in testele noastre, cu un rezultat Δt_max de 62.78 °C, depasind atat Thermal Grizzly Duronaut, care obtine 63.43 °C, cat si ARCTIC MX-6, care inregistreaza 64.42 °C. Diferenta fata de Duronaut este de 0.65 °C, asadar nu discutam despre un avantaj spectaculos, ci despre exact genul de diferenta pe care ne asteptam sa o vedem intre paste termoconductoare de varf.

Comparativ cu MX-6, noul MX-7 castiga 1.64 °C in cazul Δt_max, ceea ce confirma faptul ca noua formula aduce un progres masurabil fata de cea mai performanta varianta a modelului anterior. In practica, rezultatul este cu atat mai interesant cu cat diferentele dintre pastele performante sunt in general foarte mici, iar un avantaj de peste 1°C pe cel mai fierbinte nucleu, la 350W TDP, indica o imbunatatire reala a comportamentului termic.

Cel de-al doilea grafic prezinta Δt_avg, adica diferenta dintre media temperaturilor maxime atinse de nucleele Performance si temperatura medie a apei din loop inregistrata in timpul rularii testului. Aceasta valoare este mai relevanta pentru comportamentul general al pastei termoconductoare, deoarece nu urmareste doar cel mai fierbinte punct al procesorului, ci media comportamentului termic pe toate cele 8 nuclee Performance. Practic, aici vedem cat de uniform si eficient lucreaza stratul de pasta intre IHS si baza waterblock-ului.

Rezultatele sunt, asa cum era de asteptat, extrem de apropiate. ARCTIC MX-7 ocupa primul loc, cu un Δt_avg de 58.59 °C, urmata foarte aproape de Thermal Grizzly Duronaut, cu 58.68 °C, diferenta dintre cele doua fiind de numai 0.09 °C. Practic, la nivelul mediei nucleelor Performance, cele doua paste sunt aproape imposibil de separat in utilizare reala, MX-7 avand doar un avantaj simbolic in testul nostru.

Comparativ cu ARCTIC MX-6, care obtine 59.07 °C, noul MX-7 castiga 0.48 °C. Diferenta este mica, insa masurabila, confirmand faptul ca noua formula aduce un mic progres fata de modelul anterior. Privind impreuna cele doua grafice, putem spune ca MX-7 se comporta foarte bine atat pe cel mai fierbinte nucleu, unde avansul fata de MX-6 este mai clar, cat si la nivelul mediei nucleelor Performance, unde competitia cu Duronaut este practic la limita reproductibilitatii testului.

Urma lasata de ARCTIC MX-7 confirma caracterul dens si vascos al pastei. Aceasta se aplatizeaza corect sub presiunea waterblock-ului, acoperind integral zona activa a IHS-ului, inclusiv marginile, fara goluri evidente in zona centrala. Excesul vizibil in jurul IHS-ului arata ca presiunea de montaj a fost suficienta pentru a evacua surplusul si pentru a obtine un strat comprimat corespunzator.

In acelasi timp, textura ramasa dupa demontare nu este perfect neteda, ci prezinta mici zone in care materialul pare tras / rupt la separarea waterblock-ului de IHS. Acest comportament este normal pentru o pasta cu vascozitate ridicata si continut mare de filler, confirmand faptul ca MX-7 nu este o pasta fluida, usor de intins, ci o formula gandita pentru stabilitate mecanica si rezistenta mai buna la pump-out in cicluri termice repetate.