Rezultate

Primul grafic ne arata Δt_max, adica diferenta dintre temperatura maxima atinsa de cel mai fierbinte nucleu Performance al procesorului si temperatura medie a apei din loop inregistrata in timpul rularii testului. Aceasta valoare este importanta deoarece evidentiaza comportamentul pastei in cel mai dificil scenariu punctual, acolo unde densitatea termica locala este cea mai ridicata, iar diferentele dintre montari, presiune si grosimea stratului pot avea un efect mai vizibil.

ARCTIC MX-7 ramane pe primul loc in acest scenariu, cu un Δt_max de 62.78 °C, in timp ce Thermal Grizzly Duronaut Pro obtine 63.05 °C. Diferenta dintre cele doua este de numai 0.27 °C, asadar nu putem vorbi despre un avantaj clar in utilizare reala, ci despre o diferenta foarte mica, aflata exact in zona in care pastele termoconductoare high-end se separa cu greu una de cealalta. Important este insa faptul ca Duronaut Pro reuseste sa depaseasca Duronaut, care inregistreaza 63.43 °C.

Comparativ cu Duronaut, noul Duronaut Pro castiga 0.38 °C in Δt_max, ceea ce confirma faptul ca avem o imbunatatire masurabila fata de formula standard. Diferenta nu este spectaculoasa, dar este perfect coerenta cu pozitionarea produsului si cu modul in care Thermal Grizzly descrie variantele Pro: nu ca pe o revolutie, ci ca pe o rafinare a unor paste deja performante. Practic, Duronaut Pro imbunatateste comportamentul modelului de baza, chiar daca in acest scenariu punctual MX-7 ramane usor in fata.

Cel de-al doilea grafic prezinta Δt_avg, adica diferenta dintre media temperaturilor maxime atinse de nucleele Performance si temperatura medie a apei din loop inregistrata in timpul rularii testului. Spre deosebire de Δt_max, care evidentiaza cel mai dificil scenariu punctual, Δt_avg ne ofera o imagine mai clara asupra comportamentului general al pastei termoconductoare, deoarece ia in calcul toate cele 8 nuclee Performance. Practic, aici vedem cat de uniform si eficient lucreaza stratul de pasta intre IHS si baza waterblock-ului.

In acest scenariu, Thermal Grizzly Duronaut Pro reuseste sa isi adjudece primul loc, cu un Δt_avg de 58.45 °C. ARCTIC MX-7 urmeaza foarte aproape, cu 58.59 °C, diferenta dintre cele doua fiind de numai 0.14 °C, in timp ce Duronaut obtine 58.68 °C. Din nou, discutam despre diferente reduse, asa cum era de asteptat in zona pastelor termoconductoare high-end, insa ordinea se schimba de aceasta data in favoarea lui Duronaut Pro.

Comparativ cu Duronaut, varianta Pro castiga 0.23 °C in Δt_avg, un avantaj mic, dar masurabil. Rezultatul este important pentru ca arata ca Duronaut Pro nu este doar o modificare cosmetica a formulei standard, ci o rafinare care poate aduce un castig real intr-un scenariu relevant pentru comportamentul termic global al procesorului. Diferenta fata de MX-7 ramane insa prea mica pentru a formula o concluzie categorica, cele doua paste fiind practic la acelasi nivel din punct de vedere al performantelor.

Privind impreuna cele doua grafice, imaginea este destul de clara. Duronaut Pro imbunatateste rezultatele obtinute de Duronaut si ramane extrem de aproape de MX-7 in Δt_max, in timp ce in Δt_avg trece pe primul loc. Exact acesta este tipul de comportament pe care il putem astepta de la o pasta high-end: diferente mici, dar masurabile, fara salturi spectaculoase, insa cu un plus real acolo unde fiecare zecime de grad conteaza.

Urma lasata de Thermal Grizzly Duronaut Pro pe baza waterblock-ului confirma destul de bine caracterul pastei. Observam o pelicula foarte subtire in zona de contact, cu un desen reticular aparut la separarea celor doua suprafete, semn ca pasta are o coeziune ridicata si adera bine, fara sa se comporte ca o formula fluida. Materialul pare mai degraba tras la desprindere, nu scurs sau impins necontrolat in afara zonei active.

Excesul de pasta este prezent in special pe contur, ceea ce arata ca presiunea de montaj a evacuat surplusul catre margini, in timp ce zona centrala a ramas acoperita de un strat foarte subtire. Acesta este exact comportamentul pe care il urmarim in cazul unei paste high-end: bond-line redus, distributie uniforma si stabilitate mecanica buna. Prin urmare, urma de pasta este coerenta cu pozitionarea lui Duronaut Pro si explica rezultatul foarte bun obtinut in Δt_avg.