Concluzii

Iata ca am ajuns si la finalul scurtei noastre povestiri despre o noua sursa mainstream, despre care ati putut citi in premiera pe LAB501. Si ce am invatat noi astazi despre noua serie Triathlor de la Enermax?

In primul si in primul rand, punctul forte il reprezinta electronica folosita. O evolutie (sau involutie daca ne uitam la segmentul de piata tintit) a platformei din Pro87+/Modu87+, totusi adaptata pentru costuri de fabricatie scazute, face din Triathlor o sursa extrem de performanta. Variatia foarte mica a tensiunilor confirma acest lucru, fiindca nici la o incarcare de 100% voltajul de 12v nu a scazut sub 12.14v, o performanta de laudat pentru o sursa mainstream.

De asemenea calitatea constructiei si selectia componentelor vin parca de la surorile mai mari si mai scumpe, asa ca Triathlor-ul puncteaza serios aici. Folosirea exclusiva a condensatorilor japonezi, cu cei din secundar certificati la 105˚C, si adoptarea tehnologiei DC-to-DC sunt de regula caracteristice surselor high-end insa Enermax le translateaza in jos pe piata.

Desigur, sursa nu este lipsita de probleme, nivelul de zgomot s-ar putea sa fie prea mult pentru unii; acest lucru devine cu atat mai deranjant cu cat ventilatorul incepe sa se tureze inca de la incarcari destul de mici. Iar pretul, deocamdata necunoscuta concluziei, este crucial – daca Enermax stabilesc un pret corect, Triathlor-ul ar putea deveni un model de succes. Viceversa, o diferenta prea mare de pret fata de concurenta s-ar putea sa nu fie justificata, chiar daca performantele sursei sunt bune.