Integrarea chip-ului grafic in procesor are cateva avantaje importante cand e vorba de o platforma mobila: acesta e controlat din punct de vedere al power management-ului, costurile ansamblului CPU+GPU+MCH se reduc, pana si sistemul de racire e mai usor de proiectat acum si poate reduce greutatea per ansamblu a unui notebook. Iar in cazul in care e nevoie de mai multa putere grafica, exista optiunea adaugarii unui accelerator discret, tehnologia Intel Switchable Graphics oferind posibilitatea utilizarii acesteia doar in momentele in care accelerarea 3D performanta e necesara, prelungind astfel perioada dintre doua incarcari ale bateriei.

Si pentru ca tot am adus vorba despre chip-ul grafic integrat, acesta se numeste Intel HD Graphics, iar  pe partea de multimedia avem cateva noutati interesante fata predecesorul sau, Intel G45.

Si e si normal, consumul de media online (filmulete, muzica, aplicatii flash etc) a crescut de aproximativ 2 ori in ultimii 3 ani, si pentru unele categorii de utilizatori e chiar principalul motiv de a folosi un PC. Nici arhitectura nu a fost uitata, si in afara de faptul ca chip-ul grafic e construit acum pe 45nm in lor de 65nm, acum are 12 unitati de executie in loc de 10, frecventa de lucru maxima mai mare si alte cateva tweak-uri importante.

Ce lipseste insa e faptul ca pentru un produs lansat in anul 2010 nu avem suport DX 11 sau macar DX 10.1, si nici OpenGL 3.2. Raspunsul celor de la Intel a fost cat se poate de simplu si cinstit cand am intrebat despre problema asta: chip-ul grafic integrat in procesor nu tinteste varful de performanta si o aplicatie DX 11 de exemplu oricum nu ar rula cum trebuie datorita lipsei de putere bruta, asa ca au preferat sa isi concentreze eforturile pe feature-uri poate mai putin impresionante dar care chiar pot fi folosite. Onest din punctul meu de vedere, ma face sa am alta perspectiva asupra graficii integrate.