De la ODD la USB

 
Ei bine, tot la inceputul anilor 2000 s-a mai intamplat ceva minunat din punct de vedere tehnic si ma refer aici la aparitia standardului USB in 1998, respectiv lansarea standardului USB 2.0 in anul 2000. Ah… cum ar fi daca ar fi scris cineva o scurta istorie a acestui standard si a evolutiei sale in ultimii 26 de ani… Ah… da… stati… a scris cineva ceva de genul asta… Eu! Ce coincidenta…

Ei bine… popularizarea internetului si aparitia primelor camere foto si video care foloseau formatul digital au dus la o nevoie crescuta de dispozitive de stocare externe, cu ajutorul carora sa putem transfera cantitati cat mai ridicate de date, cat mai repede. Iar primele dispozitive folosite la scara larga au fost hard disk-urile externe si stick-urile USB. Hard disk-urile aveau avantajul pretului redus per MB, respectiv al capacitatii ridicate, in timp ce stick-urile USB aveau avantajul dimensiunilor reduse si al sigurantei datelor in timpul transportului, datorita faptului ca nu foloseau piese in miscare si nici componente mecanice.

Si nu o sa va vina sa credeti… ambele au in continuare aceste avantaje si ambele au in continuare un dezavantaj devenit evident in zilele noastre, in momentul in care capacitatea de stocare creste din ce in ce mai mult – viteza de transfer, cuprinsa de obicei intre 150 si 300 MB/s. Enter the dragon, adica SSD-urile externe. Dispozitive de stocare la fel de compacte ca un stick USB (in fond, unele chiar au aceasta forma), fara piese in miscare, dar cu viteze care pornesc in zilele noastre de la 1000 MB/s. Singurul dezavantaj? In momentul de fata, pretul per GB este aproximativ dublu fata de un HDD mecanic extern.

Dai hei, veti spune, am vazut si stick-uri USB cu viteze mai mari. Ei bine… nu… acolo este vorba despre un SSD extern montat intr-o carcasa de stick USB. Diferenta intre cele doua tipuri de dispozitive o face tipul de controller utilizat, precum si modul in care sunt transferate datele. Majoritatea SSD-urilor externe moderne, indiferent de forma, folosesc o conexiune USB-C si minim standardul USB 3.2 Gen 2, adica USB 10Gbps, in timp ce stick-urile folosesc in general conectorul USB A si protocolul USB 3.2 Gen1, adica USB 5Gbps.

Bun, am inteles ideea, in momentul de fata avem de-a face cu mai multe tipuri de stocare externa, fiecare cu avantajele si dezavantajele sale si fiecare cu tipul de activitate la care se potriveste. Intrebarea este… noi ce tip de stocare externa alegem? Ei bine, raspunsul este destul de simplu – depinde de buget si de ce anume vrem sa facem cu respectiva solutie de stocare.