Regulament

Spre deosebire de alte evenimente de acest gen, concursul din Viena nu a fost organizat de un mare producator, ci de echipa de overclocking a Austriei (Overclocking.at), sponsorizati de cel mai mare magazin de profil din Austria, DiTech, cu ajutorul partenerilor Asus si Intel. Din acest motiv, am avut parte de o experienta diferita fata de restul concursurilor la care am participat pana acum, accentul fiind pus pe oferirea unui spectacol publicului destul de numeros care a venit la acest eveniment. Astfel, concursul a fost impartit in doua evenimente, cu reguli si premii diferite.

Prima proba a fost cea de SuperPi 1M, platforma fiind pusa la dispozitie de organizatori. Pentru fiecare echipa de participanti aceasta a fost alcatuita din doua procesoare Intel Core i7 975 Extreme Edition, doua placi de baza Asus Rampage II Extreme, un kit de memorii Kingston DDR3 2000 CL8 3 x 2GB, o placa video 8200GS PCI, o sursa Enermax Revolution 1050W, doua hard-disk-uri identice (unul dintre ele cu sistemul de operare Windows XP SP3 instalat) si doua ventilatoare Enermax Magma.  Evident, ne-au fost puse la dispozitie un monitor si un kit format din mouse si tastatura. Pe langa acestea, organizatorii au pus la dispozitia concurentilor si o cantitate insemnata de azot lichid (in jur de 600l) desi aceasta s-a dovedit a fi insuficienta spre finalul celei de-a doua probe.

Scopul acestei  probe a fost unul extrem de simplu, mai precis obtinerea celui mai bun rezultat din concurs. Trebuie sa ii felicit pe organizatori pentru faptul ca imaginea de pe fiecare monitor putea fi verificata oricand si putea fi transmisa si pe ecranul principal atunci cand era nevoie. Desi de aceasta a doua functie s-a abuzat destul de mult atunci cand nu era cazul, in dorinta de a creea spectacol, totusi posibilitatea verificarii fiecarui participant in timp real este o optiune care ar trebui implementata in toate concursurile de acest gen, din punctul meu de vedere. De asemenea, faptul ca atunci cand te apropiai de rularea unui run important puteai solicita transmiterea acestuia pe ecranul principal a scutit concurentii de grija screenshot-urilor, toti spectatorii si participantii putand vedea foarte usor scorul echipei respective.  Un aspect mai putin placut a fost reprezentat de configurarea posturilor de lucru, acestea presupunand realizarea tuturor operatiunilor stand in picioare. Ceea ce este o idee buna pentru spectacol, atunci cand acesta nu dureaza prea mult, dar nu este cea mai buna idee atunci cand incepi la 16:30 si termini in jurul orei 1 noaptea. Evident, orice eveniment are avantajele si dezavantajele lui, si sincer sa fiu, desi au existat cateva dezavantaje in cadrul acestui eveniment, am gasit si multe optiuni foarte interesante, pe care mi-as dori sa le vad si in cadrul altor concursuri de acest gen. A, si sa nu uitam, timpul alocat primei etape a fost de 5 ore, iar premiul a fost de 5000 Euro. Foarte consistent as zice eu.

Adevarata premiera a fost insa cea de-a doua etapa, mult mai interesanta din punctul meu de vedere. Astfel, scopul celei de-a doua etape a fost obtinerea recordului mondial in 3DMark Vantage, folosind platforma adusa de acasa. Desigur, transportarea celor necesare cu avionul nu este tocmai o placere, insa ideea este foarte, foarte interesanta, aceasta competitie reprezentand adevarata lupta intre titani. Si aici au existat doua dezavantaje majore, primul fiind dat de timpul alocat acestei probe (2 ore), al doilea fiind dat de premiul mai mic (2000 Euro), insa din cate am putut sa ne dam seama, organizatorii au dorit sa aiba parte de un concurs cu sanse egale folosind aceleasi componente (SuperPI 1M), si apoi au dorit sa ofere spectacol publicului, motivand participantii prin premiul oferit (3DMark Vantage). Evident, putem intelege perfect acest lucru, desi pentru noi, overclockerii, adevarata lupta este data pe taramul greilor si al tuburilor fumegande de azot, atat pe procesor cat si pe placile video.  Oricum, o ocazie frumoasa de a incerca obtinerea unui scor cat mai bun in public.