Memoria RAM se afla prin cele mai subestimate componente dintr-un calculator, ramanand mereu in umbra procesorului sau a placii video. Intr-adevar prin folosirea unor memorii mai rapide eficienta procesorului si implicit a intregului sistem se poate imbunatati considerabil, mai ales in lucrul cu aplicatii ce prelucreaza o cantitate mare de date. Deasemenea, asigurarea unei cantitati minime de memorie RAM pentru sistemul de operare si aplicatii este vitala pentru asigurarea unei experiente cursive cu calculatorul vostru.

Pentru a intelege mai bine de ce parametrii de functionare ai memoriei (frecventa si latentele) sunt importante pentru viteza sistemului trebuie sa detaliem un pic modul de functionare al memoriilor RAM (promit ca nu intru prea mult in detalii ). Memoriile cu care functioneaza calculatoarele noastre, indiferent ca e vorba de DDR, DDR2 sau DDR3, sunt de tipul DRAM (Dynamic Random Access Memory). Acest tip de memorie este de tip volatil (pierde datele la intreruperea alimentarii cu tensiune) si stocheaza datele in mici celule capacitive (condensatoare in miniatura). Memoriile DRAM necesita un tranzistor si un condensator per bit, dar din cauza descarcarii in timp a condensatorului necesita reimprospatarea periodica a datelor (numit si Refresh).

.

Latimea de banda si timpul de raspuns

.

Memoria RAM poate furniza date din orice celula a sa cu un timp de acces constant, spre deosebire de unitatile magnetice si optice la care timpul variaza in functie de distanta fata de centrul discului. Intrebarea care se pune este ce urmarim sa obtinem prin optimizarea lucrului cu memoria si, cel mai important, cum putem face asta?

In primul rand ne intereseaza sa marim pe cat posibil latimea de banda a memoriei. Aceasta se calculeaza folosind formula de mai jos:

.

.

Unde B este latimea de banda teoretica obtinuta (bit/s), f este frecventa memoriei (Hz), i este numarul de interfete sau de canale de memorie (2 pentru dual-channel, 3 pentru tri-channel, etc), m este latimea magistralei (64 biti pentru memoriile DRAM) iar nb este numarul de biti transferati intr-un ciclu de ceas (2 in cazul memoriilor Double Data Rate, DDR).

Pentru a lua un exemplu concret, vom calcula latimea de banda a memoriei pentru un sistem echipat cu memorie DDR3 care functioneaza la 1000MHz (2000MHz DDR) in regim tri-channel: B = 1000 * 3 * 64 * 2 = 384.000 Mbit/s care este echivalent cu 48.000 MB/s (1B = 8b) sau 48 GB/s. Aceasta latime de banda obtinuta este cantitatea maxima de date care poate fi transferata, nu reprezinta garantia unui transfer sustinut la aceasta viteza. Putem defini aici eficienta subsistemului de memorie ca fiind raportul dintre latimea de banda teoretica a memoriei (calculata prin formula de mai sus) si latimea de banda sustinuta a memoriei (masurata de exemplu cu Everest Cache & Memory Benchmark). Eficienta este o marime subunitara si are valori de obicei intre 0.6 si 0.9 (sau 60% si 90%) depinzand de optimizarea subsistemului de memorie.

Un alt parametru foarte important al memoriei este timpul de raspuns, dat de o gama complexa de setari pe care le numim “latente”. Un timp de raspuns bun mareste eficienta subsistemului de memorie, deci veti obtine o latime de banda sustinuta a memoriei mai mare.

Articole asemanatoare:

• Corsair Dominator GTX6 2625MHz CL9 – Teste pe aer si LN2
• SSD Round-up 2011 – A-Data, Corsair, Intel, Kingston, MemoRight, OCZ si Runcore
• Team Xtreem LV 2×2GB 2133MHz CL9 Review