Ia sa vedem cu ce avem de-a face.

• Procesor: Intel Core i7 820 QM, 1.73GHz, 8MB L3 Cache
• Memorie: 4GB DDR3 @ 1066MHz
• Placa video: Nvidia GTX260M, 1GB GDDR3
• Stocare: 2 x 500GB Seagate ST9500420AS
• Unitate optica: DVD+/-RW Super Multi
• Ecran: 16-inch, 1366 x 768 pixeli, Glare
• Sunet: Realtek High Definition Audio 5.1, boxe Altec Lansing
• Retea: Gigabit LAN / Intel WiFi 1000 BGN / Bluetooth
• Extra: Camera Web 2 Megapixeli, Cititor carduri
• Baterie: Li-Ion, 6 celule
• Greutate: 3.3Kg

Procesorul este noul Core i7 820 QM, tactat la o frecventa implicita de 1.73GHz. Este bazat pe arhitectura Nehalem si are la baza nucleul Clarksfield, construit in litografie de 45nm. La fel ca si fratiorii lui mai mari de la desktop-uri (Lynnfield), are 4 nuclee si 8 fire de procesare prin tehnologia HyperThreading.

Frecenta este obtinuta prin folosirea multiplicatorului 13, frecventa bus-ului fiind 133MHz. Desi frecventa este aparent destul de mica, tineti cont ca procesorul are un TDP de doar 45W, ceea ce reprezinta o premiera pentru un procesor cu 4 nuclee si 8 fire de executie. Iar daca aveti nevoie de o putere de procesare mare in aplicatii single-threaded, tehnologia Turbo Boost va vine in ajutor, fiind posibila  cresterea frecventei unui singur nucleu, pana la un maxim de 3.06GHz.

Mai jos aveti doua imagini cu CPU-Z care prezinta situatia in cele doua ipostaze diferite: Turbo Boost si Idle Power Saving.

Multiplicatorul maxim pe care il poate seta Turbo Boost este 23 (3.06GHz). Haideti sa va arat si un grafic cu evolutia frecventei in cadrul rularii unei aplicatii care foloseste un singur nucleu. In cazul nostru, SuperPi.

Dupa cum vedeti, Turbo Boost raspunde foarte repede la gradul de incarcare. In mod normal procesorul sta la 1200MHz; primele trei varfuri au aparut in momentul in care am lansat CPU-Z si SuperPi. Dupa ce am dat start testului, Turbo Boost a ridicat imediat frecventa, iar aceasta a oscilat intre trei valori diferite: 2904MHz, 2927MHz si 2932MHz. Varfurile acelea reprezinta frecventa maxima atinsa de noi,  3060MHz, adica exact cat ar trebui sa fie pentru o aplicatie single-threaded. In aplicatii care folosesc mai multe nuclee, frecventa nu poate fi urcata atat de sus datorita limitarii impuse de TDP.

Tot in ferestrele de CPU-Z puteti vedea si modulele de memorie. Acestea sunt produse de Samsung si ruleaza la o viteza de 1066MHz cu latentele 7-7-7-20 (desi CPU-Z raporteaza in mod eronat CAS 4).

Procesorul grafic este GTX260M, bazat pe acelasi nucleu G92M pe 55nm ca si varianta GTX280M de pe Alienware M17x; diferentele exista insa la numarul de shadere (doar 112 fata de 128) si la frecventele de functionare ceva mai mici.

Pentru un laptop “de gaming”, balanta inclinata mai mult catre puterea procesorului decat accelerarea grafica poate parea usor nepotrivita, si vom vedea in testele de performanta daca e bine ce au facut cei de la Asus sau nu. Poate GTX260M se impaca perfect cu rezolutia de 1366 x 768 pixeli a display-ului de 16 inch. Si ca tot a venit vorba de display, acesta foloseste pentru iluminare  LED-uri, iar luminozitatea este foarte buna, ceea ce ajuta la eliminarea reflexiilor datorate ecranului de tip Glare. Unghiurile de vizibilitate pe orizontala intra in categoria “destul de bune”; evident, la unghiuri mari contrastul scade si apare bleeding-ul pe latura opusa in scenele intunecate.  Pe verticala insa, unghiurile de vizibilitate sunt mult mai mici, fapt ce nu deranjeaza deoarece ecranul e mobil pe verticala, deci se poate ajusta oricand pentru a privi direct din fata. Va fi mai greu pentru prietenii care vor sta in spatele nostru sa ne admire skill-ul in jocuri, pentru ca ei nu vor vedea mare lucru …

Sa vedem si cum se prezinta G60J din punct de vedere fizic. Is that a catwalk?