DDR2: primele kituri orientate catre entuziasti

Odata cu aparitia DDR2, paradigma s-a schimbat: frecventele de operare au crescut semnificativ (initial DDR2-533/667, urcand pana spre DDR2-1066), insa cu pretul unor latente mai mari. G.SKILL s-a adaptat rapid noii tehnologii, lansand kituri din ce in ce mai rapide pentru entuziasti. Si in acest caz am avut parte de numerosi producatori de IC-uri – Elpida, PSC, ProMOS, Hynix, Qimonda, Infineon, Nanya sau Samsung – insa, fara doar si poate, cel mai important nume pentru overclockeri a fost Micron.

Cand memoriile DDR2 erau inca noi pe piata si se vindeau la preturi exorbitante, Micron Rev. A – cunoscut sub numele de „fatbody” datorita dimensiunilor mari si asemanarii ca aparitie cu DDR1, dar in format BGA si nu TSOP – a atras imediat atentia entuziastilor. IC-urile D9DQT (667 MHz) si D9DQW (533 MHz) erau in esenta acelasi chip, testat din fabrica pentru frecvente diferite, si uimeau prin capacitatea de a functiona in regim de overclocking la frecvente de pana la 850–900 MHz cu latente 3-2-2 si 1100–1150 MHz cu latente 4-3-3.

Avantajul major al acestor IC-uri era scalarea foarte buna cu voltajul – unele mergeau chiar spre 3V, dar sweetspot-ul majoritatii modulelor era in jur de 2.75–2.8V. Din pacate, relevanta acestor kituri pentru platformele mai noi era limitata, deoarece incepand cu Intel X38 / X48 / P35 / P45, setarea tRCD = 2 nu aducea sporuri reale de performanta. Aceste chipset-uri erau deja optimizate pentru frecvente ridicate si suportau memorii DDR3. Platforma perfecta pentru D9DQT/D9DQW? Fara indoiala, LGA775 cu Intel 965/975X sau ceva din primele generatii AMD AM2.

Mai tarziu, Micron Rev. B – cunoscut si sub codurile D9DCN si D9DCT – a fost folosit in special in kituri value, dar si cateva modele high-end l-au implementat. Ca si celelalte IC-uri DDR2 de la Micron, Rev. B scala foarte bine cu tensiunea: la 2.6V puteai obtine 900 MHz 4-3-3 sau 1066 MHz 5-3-3 – performante excelente pentru platformele ale caror controllere nu sustineau frecvente foarte ridicate (ex: primele generatii de LGA775 si AM2).

Ajungem insa la cel mai important IC al acestei generatii: Micron Rev. D – cautat de toti, folosit de toti. Overclockerii l-au cunoscut dupa codurile: D9GCT (533 MHz), D9GMH (667 MHz), D9GKX (800 MHz). Scalarea aproape liniara cu voltajul a facut ca multi producatori sa certifice din fabrica kituri pentru 2.2–2.3V, unii mergand chiar pana la 2.4V. Insa timpul a dovedit ca aceste IC-uri aveau un defect la un tranzistor – confirmat si de Micron – care le predispunea la degradare daca erau expuse la voltaje mari pentru perioade lungi. De regula, degradarea accelerata incepea dupa 2.5–2.6V. Ironia era ca D9-urile scalau excelent si peste 3V – tentatia era mare, dar si riscurile pe masura.

G.SKILL a lansat mai multe modele iconice echipate cu Micron D9GCT si D9GMH (pentru DDR2-800 CL4 si DDR2-1066 CL5), dar si D9GKX binnuit manual pentru kiturile high-end DDR2-800 CL3 sau 1066 CL4. Aceste kituri au facut parte din seriile GA, ZX si HZ, ultimele fiind extrem de cautate si astazi de catre overclockeri retro si colectionari. Doua kituri remarcabile merita mentionate aici, ambele echipate cu IC-uri Micron D9GKX sortate manual:

• G.SKILL F2-6400CL3D-2GBGA – certificat DDR2-800 3-4-3-8 @ 2.2–2.4V
• G.SKILL F2-8500PHU2-2GBHZ – certificat DDR2-1066 4-4-4-5 @ 2.4V

Dupa 2008, disponibilitatea chip-urilor Micron D9Gxx a devenit o problema. G.SKILL a inceput sa experimenteze si cu alte IC-uri: unele kituri au fost livrate cu chip-uri ProMOS, PSC sau Elpida, mai ales in segmentele mainstream. Totusi, adevaratele recorduri continuau sa fie obtinute cu Micron D9. Spre finalul erei DDR2, competitia intre producatori era acerba. G.SKILL nu s-a lasat mai prejos, intrand in cursa pentru primul kit certificat DDR2-1200. La acel moment, frecventa respectiva putea fi atinsa si cu Elpida AJBG – un IC care nu scaleaza la fel de bine cu voltajul (max ~2.3V), nu permite latente la fel de stranse ca Micron D9, dar oferea o buna fiabilitate si disponibilitate.

In imaginile de mai jos se regasesc cateva kituri reprezentative:

• G.SKILL F2-6400CL4D-2GBPI – primul kit din seria Pi, din pacate echipat cu PSC, dar cu un design de radiator care a pus bazele seriei legendare Pi pe DDR3.
• G.SKILL F2-6400CL4D-2GBPK – kit mainstream din seria PK, echipat cu IC-uri ProMOS, adresat celor care cautau un echilibru intre performanta si pret.

Desi la inceput diferentele fata de DDR1 pareau minore, cresterea masiva a latimii de banda (1000+ MHz efectivi) a adus un spor real de performanta pe platformele moderne ale vremii – in special Intel Core 2 Duo si Core 2 Quad. In mod clar, epoca DDR2 a cimentat renumele G.SKILL ca furnizor de memorii dedicate overclocking-ului. Compania a demonstrat ca poate tine pasul cu cerintele entuziastilor prin binning agresiv, selectie riguroasa de IC-uri si suport continuu pentru comunitatea enthusiast.