GSkill TridentZ Royal DDR4 4000 CL15

 
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la nasterea pasiunii mele pentru tehnologia informatiei, nu imi aduc aminte despre Atari, Cobra, Jet sau Chip, desi aceste minunate masinarii reprezentau adevarate mine de aur inainte de 1989, iar eu, la fel ca orice fost pionier care se respecta mi-am facut ucenicia pe astfel de dispozitive. Nu… gandurile mele de indreapta inspre primul PC pe care am pus mana, iar PC-ul, dragii mei, era cu totul altceva decat banalele clone de HC omniprezente in Romania anilor 80-90. PC-ul era apogeul tehnologiei informatiei, masina suprema, singura cale posibila prin care un viitor caulculatorist putea accede catre Nirvana, in acei ani tulburi, denumiti generic “perioada de tranzitie”.

Iar primul PC pe care am pus mana vreodata, ascuns bine in birourile Institutului de Fizica Atomica de la Magurele, era bazat pe un procesor Intel 8086 si folosea memorie DRAM, adica dynamic random-access memory. Apoi au venit anii 90, iar eu visam cu ochii deschisi de fiecare data cand aveam ocazia sa butonez un 286, un 386, sau, culmea performantei, un 486DX2. Si momentul fatidic nu s-a lasat mult asteptat, undeva spre sfarsitul anilor 90 facandu-si aparitia si primul meu PC (proprietate personala). Un falnic Pentium I tactat la 100MHz trona in inima bestiei si 8MB EDO RAM ii cantau in struna, satisfacandu-i orice pofta.

Aproximativ in acelasi timp, in 1997, Samsung dezvaluiau primul stick de memorie SDRAM (synchronous dynamic random-access memory), memorie care avea sa stea la baza succesului procesoarelor Pentium III. Si chiar daca in acea perioada Intel incercau sa impuna RDRAM, iar Rambus propuneau alternativa DRDRAM, lupta era castigata la inceputul anior 2000 de memoria DDR SDRAM (double data rate SDRAM). Ah, cate amintiri ne leaga de Corsair LLPT, cu ale sale IC-uri Windbond BH-5. Sau de incredibil de furioasele in frecventa Samsung TCCD! Si acum mai am un kit de memorii Corsair LLPT cu IC-uri BH-5 in colectie, respectiv un cutit ale carui prasele sunt facute din doua stick-uri de TCCD-uri, incastrate in rasina epoxidica.

Ei bine, nu o sa va vina sa credeti cine demonstra pentru prima data memorii DDR2 in 2001. Sau poate ati ghicit. Despre Samsung era vorba, iar memoria DDR2 isi intra in drepturi in 2003, odata cu aparitia arhitecturii Intel NetBurst, in timp ce AMD se aliniau tendintelor in 2006, trecand de asemenea pe DDR2. IC-urile Micron D9GMH faceau legea in acele timpuri, iar eu personal pastrez si acum la loc de cinste kit-ul Crucial Ballistix PC8500 despre care va povesteam in 2008.

A urmat tehnologia DDR3, demonstrata pentru prima data tot de (cine altii decat) Samsung, in 2006 si devenita standard in 2008, odata cu lansarea procesoarelor Intel Nehalem. Tot in 2008 testam si primul kit de memorii DDR3 ajuns in redactie si ani de zile mai tarziu stabileam chiar si recorduri mondiale la acest capitol.

Si nu cred ca mai are rost sa va intreb cine arata pentru prima data memorii DDR4 la CES-ul din 2011, pentru ca sunt convins ca stiti deja raspunsul – Samsung. Memorii care deveneau standard in 2014, odata cu lansarea platformei Haswell EP. Memorii pe care le folosim si acum, 6 ani de zile mai tarziu, alaturi de procesoare AMD Ryzen 3000 sau Intel Core 10. Ce-i drept, s-au schimbat cateva lucruri in domeniul memoriilor in ultimii 10 ani. Astfel, WinBond s-au concentrat pe productia de controller-e Nuvoton, Quimonda au dat faliment, Elpida au fost achizitionati de Micron in 2013, iar Powerchip (PSC) se concentreaza mai mult pe activitatea de fab in zilele noastre.

Mai mult decat atat, productia DDR4 a trecut de la o litografie pe 30nm la 20nm, respectiv 10nm, iar cei mai importanti producatori de memorii (IC-uri) DDR4 sunt in momentul de fata Samsung, Hynix si Micron. Si cred ca stiti cum se numeste memoria DDR4 Samsung fabricata in litografie pe 10nm si lansata pe piata in 2016, nu-i asa? Samsung B-Die, adica legendarele chip-uri high-end care si-au facut aparitia pentru prima data pe platforma Intel, dar au ajuns sa straluceasca la adevarata lor valoare pe platforma AMD Ryzen.

Si la inceput, lucrurile erau destul de simple. Iti permiteai cea mai performanta si costisitoare memorie DDR4? Atunci investeai in memorii echipate cu IC-uri Samsung B-Die si discutia se termina acolo. Apoi au aparut procesoarele AMD Ryzen, care beneficiau din plin de pe urma memoriei Samsung B-Die. Iar legenda a crescut si mai mult. Doar ca, la fel ca in orice domeniu, lucrurile au evoluat. Si pe de o parte si-au facut aparitia IC-urile Hynix C-Die (si ulterior D-Die), dar mai ales Micron E-Die, care ofereau performante apropiata pentru un pret mult mai mic.

Si apoi au aparut noi tipuri de B-Die…asa numitele low-bin…utilizate pe memorii accesibile. Si B-Die-urile parca au intrat intr-un con de umbra. Pentru ca in afara de overclockerii extremi, nimeni nu mai avea nevoie sa plateasca dublu pe un kit echipat cu IC-uri Samsung B-Die “high-bin”, de buna calitate, cand puteau achizitiona un kit bazat pe IC-uri Micron cu performante similare pentru o fractiune din pret.

Mai mult decat atat, Samsung au anuntat in 2019 intentia de a opri productia de IC-uri B-Die, iar DDR5 bate deja la usa. Drept urmare, nimeni nu mai are nevoie de Samsung B-Die. Si oricine poate obtine performante similare cu un kit accesibil echipat cu IC-uri Micron. Sau…poate nu e chiar asa… Asta vom incerca sa aflam astazi, utilizand probabil cel mai performant kit de memorii pe care am pus mana pana acum, pe numele sau GSkill TridentZ Royal DDR4 4000 CL15. Si credeti-ma, dragii mei… daca B-Die-urile mai au ceva de oferit… atunci acesta este kit-ul care ne va arata exact ce.