Ca sa fiu sincer nu am crezut ca voi ajunge sa scriu vreodata mai multe de 20-30 de pagini despre coolerele HDT, dar viata iti ofera surprize si iata-ne la un nou articol in care voi testa cat se poate de serios aceste coolere, devenite tot mai prezente pe piata. Cel mai important rol al unui test de coolere este de a creea o ierarhie bine definita pe baza unor teste amanuntite. Am invatat un lucru foarte important de cand testez coolere: este nevoie de foarte multe teste, studii si comparatii pentru a putea caracteriza un cooler si pentru a ajuta cititotul sa faca o alegere buna pentru nevoile lui . Nu va luati dupa marketing, nu va luati dupa teste “rapide” facute in conditii dubioase si mai ales nu va luati dupa teste in care nu sunt asigurate conditii egale pentru toate coolerele.

Despre aceste conditii egale am vorbit in fiecare articol al meu iar metodologia mea are la baza acest concept de o importanta capitala, unde retestarile nesfarsite sunt o lege. Un alt aspect foarte important intr-un test de coolere este aflarea potentialului maxim al unui cooler, pentru ca am avut de-a face cu situatii in care diferite coolere aveau deficiente care le impiedicau sa evolueze la intregul potential. Am vrut ca in testele mele sa cuprind si acest aspect, de aici rezultand multele ore petrecute modand coolere. Despre acest aspect am vorbit cu varf si indesat in articolele mele si nu va lipsi nici din acest test.

Pentru ca tot vorbim de potential maxim si despre deficiente nu pot sa ma abtin sa nu va impartasesc una din cele mai mai dezamagiri avute pana acum. In era sistemelor de prindere foarte bine facute si cu presiune mare, in era bazelor convexe (singurele care pot realiza transferul termic in mod eficient de pe die-ului micului reactor nuclear numit Nehalem), am primit un cooler numit Yasya, foarte promitator daca vorbim de arhitectura. Pot sa trec cu vederea baza care nu este convexa dar nici intr-un caz nu pot accepta faptul ca Scythe a ruinat acest cooler genial folosind push pins. La acest nivel este inacceptabil ca un cooler de asemenea categorie sa aiba o prinderea mizerabila. Chiar daca la un TDP mediu rezultatele nu sunt rele, testele preliminare la extreme TDP au adus throttle-ul in mai putin de un minut.

Ei bine, in acest moment am atins un subiect sensibil si va pot spune ca testele mele nu sunt infailibile si nici perfecte, dar cine are oare sansa sa fie mai aproape de adevar, cel ce face un test in load la o turatie si un TDP si e gata articolul sau cineva care testeaza un “Cooler Master 212+” o zi intreaga , de dimineata pana seara, il intoarce pe toate partile, il lapuieste/modeaza pentru a-i afla potentialul maxim, il monteaza si demonteaza de multe ori pentru a analiza urma de TIM si pentrua vedea ce metoda de aplicare a pastei termice functioneaza cel mai bine in cazul lui?

Coolerele cu rezultate foarte slabe au fost retestate si dupa cum am spus mai sus am incercat “sa scot” maximul din ele, coolerele foarte performante au fost retestate de mine de-a lungul timpului de “am ajuns sa am cosmare” cu ele. True, Ninja, Z600, Nh-D14, Baram, Thor’s Hammer, Arrow, VenomousX sunt doar cateva din coolerele cu care am facut retestari complete, sa nu mai vorbesc de Megahalems/Megashadow pentru ca am pierdut numarul retestarilor.

Nu pot sa-mi permit sa prezint rezultate “in gluma” in primul rand pentru ca am respect fata de cititori si utilizatori.

Mda, deja m-a luat valul si am uitat ca subiectul principal al acestui articol este “HDT”, unde va trebui sa fac lumina in cea mai controversata problema din istoria moderna a coolerelor: adevarul despre HDT-uri, cum se comporta ele la diferite turatii si TDP-uri, studiul anumitor influente, cat de bune sunt ele in comparatie cu heatsink-urile “traditionale” si daca merita sa dotam calculatorul cu asa ceva. Vom avea foarte multe teste, dar acest lucru il vom detalia la vremea potrivita urmand ca acum sa trec foarte repede in “revista” cativa monstrii sacri contemporani, coolere care deja sunt legende, punctand la fiecare cate ceva.

Noctua NH-D14 – indiscutabil cel mai complet si performant cooler din acest moment, punctele lui forte sunt comportamentul fanless si la Extreme TDP/CFM. Nu este invincibil totusi, dupa cum am spus in articolele mele nu exista un “rege” absolut in momentul de fata.

Prolimatech Megashadow/Megahalems – la folosirea unui ventilator de 800rpm are un comportament de exceptie, nici macar uriasul NH-D14 nu-i poate sta in fata. Tancul taiwanez este un cooler foarte performant la turatii mici si medii. La cresterea TDP-ului pierde putin din eficienta la turatii mari, lucru normal pentru arhitectura lui. Nu este un cooler urias si totusi se poate masura cu “uriasii”, dovedind o arhitectura si o calitate de exceptie. Eleganta lui merita si ea amintita.

Thermalright VenomousX – cooler complet in plaja 800-6000rpm, imbunatatirile aduse de Thermalright au facut din acest cooler un performer foarte bun, la niste dimensiuni “normale”. Dupa mine nu este adevaratul succesor al lui TRUE, pe care vreau sa il vad cat mai curand razboindu-se cu titanii racirii pe aer, deci domnilor de la Thermalright vreau sa vad cat mai repede Ultra 140 Extreme, impresionant si dominant. Urmasul lui True trebuie sa starneasca uimire, respect si frica cand este scos din cutie, trebuie sa fie ceva ce nu-ti crezi ochilor. La vremea lui TRUE era asa de dominant (cu mici “retusuri” bineinteles) incat nici coolere de doua ori mai mari nu l-au putut intrece. In era uriasilor este nevoie de “putin” mai mult decat un cooler de marimea lui VenomousX (chiar daca eficienta lui a devenit un etalon) pentru ca Thermalright sa redevina ce a fost odata, si anume varful piramidei. Sa va mai spun un mic detaliu desptre arhitectura TRUE, aparent moarta sau uitata. Teste recente in care True Copper a fost modat si a suferit laping convex a fost invins de NH-D14 doar la catregoria fanless si 500rpm, in rest spre uimirea mea diferentele dintre ele au fost foarte mici si nu intotdeauna in favoarea Uriasului Austriac. Asadar NH-D14 poate fi invins, dar nu de un cooler de 750g, este nevoie de 1000g, 8 heatpipe-uri, o baza convexa, presiune mare si bineinteles liniile arhitecturii True, cam asa vad eu Ultra 140 Extreme.

Thermalright Arrow – nu este foarte mediatizat dar este un cooler foarte bun, in afara de extreme TDP/CFM si fanless poate sa lupte de la egal la egal cu oricine. Am ramas impresionat de performatele acestui cooler, din pacate chiar daca in testul meu am obtinut o urma foarte buna de pasta termica, trebuie sa aveti grija daca il achizitionati sa verificati urma de pasta dupa montare deoarece eficienta lui maxima se obtine doar intr-o anumita pozitie, din cauza problemelor de planeitate ale bazei.

True Copper – este un cooler controversat, foarte putin folosit chiar si de catre entuziasti. Necesita modari foarte dificile pentru a atinge eficienta maxima, lapingul convex si presiunea mare de strangere fiind cele mai importante. O rezolvare mult mai simpla a problemelor de transfer termic consta in folosirea Liquid Pro, solutie nerecomandata de mine. Odata rezolvate aceste probleme reprezinta coolerul de invins la TDP/CFM urias, arhitectura TRUE si cele doua kg de cupru inca fac legea la aceasta categorie.

Este lege ca intr-un articol de coolere trebuie sa avem ca si comparatie cel mai bun cooler al momentului, precum si alte coolere aflate in categorii de pret apropiate de cele in care se afla coolerele care fac obiectul acestui articol, pentru a putea analiza aspecte ce tin de alegerea optima pentru diferite clase de utilizatori si bineinteles pentru a trage concluziile necesare in acest articol.

Fiind numero uno, Noctua NH-D14 va fi adversarul peste care trebuie sa treaca coolerele HDT pentru a-si inscrie numele in cartea legendelor in racirea pe aer. Pentru comparatie vor mai fi prezente in acest articol Zerotherm FZ 120, Thermolab Baram si Zalman Flex, coolere cu un raport pret performanta foarte bun, precum si doua sisteme entry level de racire cu apa.